Compunerea este procedeul de îmbogățire a vocabularului prin care se creează un cuvânt nou din două sau mai multe cuvinte întregi existente și independente în limbă, din elemente de compunere fără existență independentă sau din abrevierea unor cuvinte.
După modul de realizare a cuvintelor compuse, compunerea poate fi de mai multe feluri:
compunere prin alăturare – floarea-soarelui, inginer-șef, galben-verzui, după-amiază, nou-născut, du-te-vino; ceea ce, ca să, o sută zece
compunere prin contopire – binecunoscut, binevoi, cumsecade, unsprezece, oarecare, fiindcă, mujdei, destul, dacă, deci
compunere tematică – autobiografie, termocentrală, aeroplan, psihoterapie, aeroport, telefon, biologie
compunere prin abreviere – CFR, BCR, Asirom,Tarom, Petrom, Rompetrol
Cuvintele compuse sunt unități lexicale rezultate din îmbinarea și sudarea definitivă a două sau mai multe cuvinte simple care și-au pierdut individualitatea formală și semantică. Cuvintele nou formate denumesc alte noțiuni decât cele pe care le denumesc elementele din care sunt formate luate izolat.
ochiul-boului, cu sensul de “plantă din familia compozeelor”, nu reprezintă suma sensurilor celor două cuvinte ochi cu sensul “organ al vederii” și bou cu sensul de “mascul din familia bovinelor”
De regulă, cuvintele compuse au o structură ușor de analizat și care permite identificarea elementelor componente de către toți vorbitorii. Există și compuse care ridică probleme vorbitorului comun în identificarea elementelor primare de compunere. Spre exemplu:
mujdei ← must+de+ai, deci ← de+aci, dacă ← de+ca, unelte ← une+alte, destul ← de+sătul
Clasificarea cuvintelor compuse
Cuvintele compuse pot fi clasificate în funcție de părțile de vorbire ale elementelor alcătuitoare, precum și după rezultatul îmbinării. Astfel, putem avea:
Cuvânt compus | Compus din | Exemple |
---|---|---|
substantiv | substantiv + substantiv | floarea-soarelui, condurul-doamnei, oțel-beton, val-vârtej, iarba-fiarelor, fierar-betonist, rochița-rândunicii |
substantiv | substantiv + adjectiv | gură-spartă, coate-goale, vorbă-lungă, burtă-verde; bunăstare, bunăvoință, dreptunghi, liber-profesionist, scurt-circuit, rău-făcător |
substantiv | verb + substantiv | târâie-brâu, zgârie-brânză, papă-lapte, pierde-vară, linge-blide, încurcă-lume, portaltoi, zgârie-nori, Sfarmă-Piatră; gură-cască |
substantiv | adverb + substantiv | bine-ascultător, binecuvântare, binefacere |
adjectiv | adjectiv+adjectiv | tehnico-științific, social-politic, franco-german, olandezo-danez, gri-deschis, galben-verzui, roz-pal, afro-american, economico-organizatoric |
adjectiv | adverb + verb | binecunoscut, preacunoscut, binecrescut, răuvoitor; binecuvânta, bineface, binemerita, binevoi |
adverb | prepoziție + substantiv | după-amiază, devreme, împrejur |
substantiv | altele | du-te-vino, ducă-se-pe-pustii, uite-popa-nu-e-popa, ucigă-l-toaca |
pronume | diverse p. vb. | ceea ce, niciunul, oricine, fiecare |
numeral | numeral + numeral | unsprezece, douăzeci, treizeci și cinci; câte trei, de două ori; tustrei, dintâi |
prepoziții | prepoziție + propoziție | de la, de pe la, de pe lângă, de după, dedesubt |
conjuncții | conjuncție + conjuncție (alte p. vb.) | ca să, deoarece, fiindcă, deși, întrucât |
interjecții | interjecție + interjecție | hodoronc-tronc, hopa-țopa, cioc-cioc, hei-rup |
După modul de formare, cuvintele compuse se împart în:
cuvinte compuse prin juxtapunere (parataxă) – legarea elementelor fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură: câine-lup, patruzeci, bună-credință, Satu Mare, Câmpulung
cuvinte compuse prin joncțiune (hipotaxă) – legarea elementelor prin cuvinte ajutătoare: floare-de-colț, Baia de Aramă, viță-de-vie
cuvinte compuse prin parataxă și hipotaxă: douăzeci și cinci
Cuvintele compuse pot fi împărțite și din punct de vedere seamantic. Conform acestui crieteriu, principalele categorii semantice sunt:
Categoria | Exemple |
---|---|
nume de persoane | tata-mare, mama-mare, socru-mic; redacto-șef, general-maior, copil-minune, zgârie-brânză; Delavrancea, Ștefan cel Mare, Radu de la Afumati, Anamaria, Făt-Frumos |
nume de plante | ciuboțica-cucului, floarea-soarelui, iarba-fiarelor, gura-leului, coada-calului, nu-mă-uita |
nume de animale | botgros, bou-de-baltă, câine-lup, gainușa-popii, pasăre-muscă |
nume de lucruri | apă-tare, bormasină, pistol-mitralieră, poale-n-brâu, drum-de-fier, mașină-unealtă, zgârie-nori |
nume de jocuri și sporturi | baba-oarba, popa-prostul, v-ați-ascunselea, hopa-mitică, alba-neagra, triplusalt |
nume de unitati de măsură | ani-lumină, cal-putere, electron-volt, zi-muncă |
nume de noțiuni temporale și de puncte cardinale | astă-seară, după-amiaza, miazănoapte, nord-est, soare-apune |
nume de sentimente, atitudini, stări | binevoitor, bunăvoință, bună-cuviință, rea-voință, vino-ncoace |
nume de acțiuni | binefacere, omucidere, sinucidere |
toponime | Câmpulung, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Gura-Acniței, Balta-Albă, Lacul-cu-Arini |
nume de evenimente și sărbători | Anul Nou, 1 Decembrie, 8 Martie, Buna-Vestire, Înălțarea Domnului |
însușiri fizice | alb-gălbui, brun-cafeniu, galben-auri, roșu-închis; pursânge, surdomut |
însușiri morale | binecrescut, clarvăzător, cuminte, cumsecade |
însușir legate de locuri | est-european, nord-american, vest-german, francez-român |
însușiri legate de acțiuni | așa-zis, binemeritat, mult-stimat, nou-născut, sus-numit |
însușiri legate de activități | filozofic-literar, literar-muzical, instructiv-educativ, satiric-muzical |
circumstanțe | dinafară, oareunde, orișiunde; adeseori, câteeodată, deocamdată, dis-de-dimineață, totdeauna; altfel, bunăoară, nicidecum, parcă, pesemne; de asemenea; de asta, pentru asta |
porecle | papă-lapte, zgârie-brânză, coate-goale, târâie-brâu, mână-largă, gură-spartă |