Rădăcina

Rădăcina sau radicalul reprezintă elementul central de expresie al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic – cel mai mic morfem, care rămâne de obicei neschimbat și este comun cuvintelor din aceeași familie lexicală.

Cuvintele a scrie, a descrie, a înscrie, a prescrie, descriere, scriitor, scriitoricesc, scriitură, scrisoare, reînscriere formează o familie lexicală și au ca element constant rădăcina scri–.

Cuvintele copilaș, copilandru, copilărie, copilări, copiliță, copilăresc, copilărește formează o familie lexicală și au ca rădăcină copil–.

Rădăcina împreună cu afixele, adăugate înainte – prefixe sau după – sufixe, formează cuvinte noi sau cuvinte derivate.

De la rădăcina drag, prin adăugarea afixelor -ălaș, -ălășenie, -uleț, -ulic, -uț, în-, -esc, -ire au fost obținute cuvintele derivate dragă, drăgălaș, drăgălășenie, drăguleț, drăgulic, drăguț, îndrăgi, îndrăgesc, îndrăgire, care formează o familie lexicală.

Rădăcina conține sensul lexical de bază pentru cuvintele familiei, chiar dacă acestea sunt părți de vorbire diferite. De exemplu a scrie (verb), scriitor, scrisoare (substantive), scriitoricesc (adjectiv).

Rădăcina cuvântului rămâne stabilă în timpul flexiunii și păstrează sensul lexical, precum în copil, copilului, copilule!

În unele situații, radicalul poate avea forme ușor modificate, ca urmare a alternanțelor fonetice. Prin alternanțe fonetice se înțelege schimbarea fonemelor din compoziția unui cuvânt. De exemplu pas, a păși, a depăși, pășitor au radicalul pas / paș – alternanța fonetică s ∼ ș.

Rădăcină versus temă lexicală

Deși rădăcina este purtătoarea sensului lexical, aceasta nu constituie, de obicei, singură un cuvânt, ci împreună cu sufixe sau prefixe, formând ceea ce se numește temă lexicală.

De la rădăcina drag, care este și cuvânt de bază, se obține tema lexicală îndrăg(i), comună întregii flexiuni a cuvântului îndrăgim, îndrăgit, îndrăgind; de la aceeași temă lexicală se obțin și cuvintele derivate îndrăgire, îndrăgitor

Deosebirea dintre temă și rădăcină este următoarea: în timp ce rădăcina este neanalizabilă și constituie elementul comun pentru întreaga familie de cuvinte, tema este analizabilă și constituie elementul comun numai pentru formele unuia și aceluiași cuvânt.

Unii cercetători consideră rădăcina și radicalul două noțiuni distincte. Prin radical numesc cel mai mic morfem, care nu mai poate fi redus la alte subdiviziuni, iar prin radical înțeleg ceea ce este definit, de obicei, ca tema cuvântului.