Fonetica

Studiul sunetelor vorbite ale limbii și al modului în care acestea sunt produse și percepute.

De la fonetică la fonologie

Fonologia studiază funcționalitatea sunetelor, depășind aspectele fizice prin fonem, unitate esențială în diferențierea cuvintelor.

Sistemul de notație fonetică și fonologică

Semnele utilizate în fonetica și fonologia limbii române, pentru a reprezenta sunetele limbii în mod detaliat.

Alfabetul limbii române

Începând cu anul 1860, limba română se scrie cu alfabet latin, înlocuind alfabetul chirilic folosit până atunci, care a fost adoptat în perioada medievală.

Limba română este fonetică?

Este și nu chiar, dar tinde să respecte principiul “un sunet, o literă”, apropiindu-se treptat de acest ideal fonetic.

„[…] în fiecare limbă, numărul fonemelor nu e prea mare, el oscilează cam între 30 și 50. Din combinarea lor se creează zeci de mii și chiar sute de mii de cuvinte. […] ce complicații s-ar produce dacă fiecare cuvânt ar pretinde sunete diferite de ale celorlalte sau chiar un sunet care să nu se regăsească în celelalte cuvinte.”

– A. Graur

Vocalele ă și î, specifice românei

Sistemul vocalic al limbii române diferă de inventarul vocalic al latinei dunărene prin vocalele ă și î. Ele reprezintă o particularitate a limbii române. Vocala î, specifică românei, a apărut după perioada românei comune.

Dentală cu origini vechi, în substrat

Mulţi lingviști susţin ipoteza că ș în română se datorează substratului traco-dac. Emil Petrovici a arătat că palatalizarea lui s, dar şi a celorlalte dentale, a fost favorizată de acţiunea substratului. Mureș, Criș, Someș, Argeș sunt redate de autorii antici cu grafii oscilante.

Prima carte românească cu alfabet latin

În 1570 a apărut la Cluj, în tipografia lui Heltai, o Carte de cântece românească, scrisă cu alfabet latin și ortografie maghiară. Cartea este cunoscuta și sub denumirea de Fragmentul Todorescu.