LIMBA ROMÂNĂ

LIMBA ROMÂNĂ · Domeniu de studiu

Punctuația

Ansamblu de semne convenționale care dau indicațiile necesare lecturii unui text.

Descoperă punctuația

Semne de punctuație și semne ortografice

Semnele de punctuație

Organizează vizual un text, astfel încât să reflecte cât mai fidel intențiile vorbitorului.

Semnele ortografice

O parte dintre semnele de punctuație pot fi folosite și ca semne ortografice.

[...] semnele scrisului sunt roabele gândirii noastre, cu multe necazuri și răbdare cucerite de străvechii noștri părinți. Să fim cu ele stăpâni severi, dar și cuminți și omenoși! să nu le cruțăm când trebuie anume să ne slujească, dar nici să le punem cu d-a sila la slujbe nepotrivite cu puterea lor

— I. L. Caragiale

Semnele de punctuație, intenția gândirii noastre

Explorează cele 12 semne și rolul lor în organizarea textului.

Punctul

Indică în scris sfârșitul unui enunț asertiv.

Virgula

Delimitează propoziții și părți de propoziție.

Două puncte

Anunță vorbirea directă, o enumerare, o explicație.

Ghilimelele

Indică reproducerea exactă a unui enunț.

Parantezele

Marchează un adaos explicativ în enunț.

Bara oblică

Exprimă o relație, opoziția, alternativa, tranziția, durata.

Știați că?

Semne de citire

În gramatica lui Iordache Golescu, Băgări de seamă asupra canoanelor gramăticești (1840), semnele de punctuație sunt numite "semne dă citire".

Prima lucrare de punctuație

Tractatul de puntuațiune a lui Ioan Popp (1858) este prima lucrare independentă de punctuație, scrisă cu alfabet latin. Printre altele, autorul descrie relația importantă care apare între semnele grafice și pauzele (resuflare) din vorbire.

Punctuații

Limba română are o punctuație mai suplă, mai puțin rigidă decât multe alte limbi europene. Are mai puține reguli formale, aplicabile mecanic, cum au limbi ca germana, rusa, maghiara.