Punctuația
Ansamblu de semne convenționale care dau indicațiile necesare lecturii unui text.
Semnele de punctuație
Organizează vizual un text, astfel încât să reflecte cât mai fidel intențiile vorbitorului.
Semnele de punctuație vs semnele ortografice
Detalii despre cele două tipuri de semne.
Semnele ortografice
O parte dintre semnele de punctuație pot fi folosite și ca semne ortografice.
„ […] semnele scrisului sunt roabele gândirii noastre, cu multe necazuri și răbdare cucerite de străvechii noștri părinți. Să fim cu ele stăpâni severi, dar și cuminți și omenoși! să nu le cruțăm când trebuie anume să ne slujească, dar nici să le punem cu d-a sila la slujbe nepotrivite cu puterea lor”
– I. L. Caragiale
Semnele de punctuație, intenția gândirii noastre
Știați că?
Semne de citire
În gramatica lui Iordache Golescu, Băgări de seamă asupra canoanelor gramăticești (1840), semnele de punctuație sunt numite “semne dă citire”.
Prima lucrare de punctuație
Tractatul de puntuațiune a lui Ioan Popp (1858) este prima lucrare independentă de punctuație, scrisă cu alfabet latin. Printre altele, autorul descrie relația importantă care apare între semnele grafice și pauzele (resuflare) din vorbire.
Punctuații
Limba română are o punctuație mai suplă, mai puțin rigidă decât multe alte limbi europene. Are mai puține reguli formale, aplicabile mecanic, cum au limbi ca germana, rusa, maghiara.