Gramatica
Studiul relațiilor dintre cuvinte, formarea propozițiilor și regulile ce organizează structura limbii.
Ce este gramatica?
Studiază regulile după care se modifică forma cuvintelor și regulile după care cuvintele se îmbină în propoziții și fraze.
Ce este morfologia?
Studiază regulile despre forma cuvintelor, structura lor internă și modificările apărute în situațiile de întrebuințare.
Ce este sintaxa?
Studiază cuvintele, enunțurile, sintagmele, propozițiile, frazele și relațiile dintre toate acestea în cadrul unei comunicări.
„Împrietenirea cu gramatica înseamnă cunoașterea și însușirea regulilor și a resurselor ei, respectarea și aplicarea normelor, înțelegerea și prețuirea ajutorului pe care îl poate da o formă sau o construcție pentru transmiterea unui anumit conținut.”
– Mioara Avram
Morfologia și sintaxa, structurile fundamentale ale gramaticii
Morfologia
Studiază structura cuvintelor, formarea și clasificarea lor, oferind reguli pentru flexiune și derivare.
Părțile de vorbire flexibile
- Substantivul – denumește obiecte – ființe, lucruri, fenomene, însușiri, stări, acțiuni, relații
- Articolul – însoțește un substantiv și arată măsura în care obiectul denumit este cunoscut vorbitorilor
- Adjectivul – exprimă însușirea calitativă sau cantitativă a unui obiect
- Numeralul – exprimă un număr, numărul obiectelor și ordinea obiectelor
- Pronumele – înlocuiește un substantiv și dă indicații gramaticale despre el
- Verbul – exprimă acțiuni, procese, stări
Părțile de vorbire neflexibile
- Adverbul – arată caracteristica unei acțiuni, a unei stări sau a unei însușiri
- Prepoziția – are un rol de cuvânt ajutător și exprimă un raport de determinare între părțile de propoziție
- Conjuncția – face legătura între părți de propoziție sau propoziții
- Interjecția – exprimă o stare sufletească, o poruncă sau un îndemn; reproduce sunete sau zgomote
Sintaxa
Analizează relațiile dintre cuvinte în propoziții, stabilind regulile care guvernează construcțiile gramaticale corecte.
Sintaxa propoziției
- Subiectul – arată cine face, cine suferă acțiunea, cui i se atribuie caracteristica exprimată de predicat
- Predicatul – indică ce face, cine este, ce este, cum este subiectul
- Atributul – determină un substantiv, un pronume sau un numeral
- Complementul – determină un verb, adjectiv, numeral sau adverb
- Elementul predicativ suplimentar – însoțește un verb și exprimă o caracteristică sau acțiune
Sintaxa frazei
- Propoziția subiectivă – subiect al predicatului propoziției regente
- Propoziția predicativă – nume predicativ al propoziției regente
- Propoziția predicativă suplimentară – element predicativ pe lângă un verb din propoziția regentă
- Propoziția atributivă – atribut al unui substantiv din regentă
- Propoziția completivă necircumstanțială – complement necircumstanțial al verbului din propoziția regentă
- Propoziția completivă circumstanțială – complement circumstanțial al verbului din propoziția regentă
Știați că?
Prima lucrare de gramatică (1757)
Lucrările întocmire de către Dimitrie Eustatie Brașoveanul – Gramatica (1757) și arhimandritul Macarie – Grammatica, păstrate în manuscris, sunt considerate a fi cele mai vechi gramatici ale limbii române.
Prima gramatică tipărită (1780)
În 1780 a apărut la Viena prima gramatică tipărită a limbii române. Cartea avea 100 de pagini (format mic), era scrisă în limba latină și a fost publicată sub titlul Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (Elemente ale limbii dacoromâne sau valahe). A fost alcătuită de Samuil Micu Clain, în colaborare cu Gheorghe Șincai.
Gramatica, o preocupare veche
În 1941, la Iași, Romulus Ionașcu a publicat Gramaticii romîni. Tractat istoric despre evoluțiunea limbii române de la 1757 până astăzi. Autorul prezintă peste 60 de gramatici românești, apărute de-a lungul timpului. Numărul lucrărilor este mult mai mare, dar autorul a cercetat doar lucrările identificate în biblioteci publice.