Substantivizarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți de vorbire trec la clasa substantivului.
Cuprins
Substantivizarea adjectivului
Are loc prin marcarea morfologică prin articol sau desinență, dar și prin marcarea sintactică (plasarea într-un context potrivit substantivului).
articol, desinență – frumos > frumosul, frumoasa, frumoasele – Frumosul este important pentru un artist.
context adjectival – Și din adânc necunoscut, / Un mândru tânăr crește. (M. Eminescu)
Substantivizarea adverbului
Se face morfologic și sintactic sau doar sintactic.
morfologic și sintactic: Binele învinge întotdeauna.
Substantivizarea participiului
Participiul are o natură adjectivală, fapt care-l face să prezinte o disponibilitate spre substantivare întocmai ca adjectivul:
rănit (participiu) > rănitul: Rănitul a fost internat în spital.
Substantivizarea gerunziului
Este destul de puțin întâlnită, iar atunci când are loc se face prin articulare și pleacă de la folosirea gerunziului ca adjectiv.
suferind (gerunziu) > (om) suferind (adjectiv) > suferindul: Suferindul s-a prezentat la camera de gardă a spitalului.
Substantivizarea supinului
Este ușor de recunoscut când supinul este articulat: mersul cu mașina, statul în picioare
Statul în picioare pe termen lung poate afecta sănătatea.
Când supinul nu este articulat, recunoașterea lui se face prin analiză sintactică și identificarea posibilității de a primi un atribut adjectival sau substantival.
Sunt sătul de atâta stat în picioare. (primește atributul adjectival “atâta”)
Am fost la cules de mure. (primește atributul substantival “de mure”)
Am fost la cules mure. (“mure” este complement direct, deci “la cules” rămâne verb la supin)
Substantivizarea pronumelui
Se realizează rar și are în vedere câteva forme pronominale: eu > eul; sine > sinele, sinea; nimeni > un nimeni; nimic > nimicul, nimicuri; ce > un ce
Nimicurile acestea m-au obosit.
Substantivizarea numeralului
Numeralele devin substantive prin articulare: doiul, treiul, zecile, sutele, milioanele, îndoitul, întreitul, înmiitul
Doiul a fost nemeritat. (“doi” cu sensul de nota 2 la școală)
Substantivizarea interjecției
Interjecția devine substantiv prin articole sau desinențe: ah! > ahul, ahuri; of! > oful, ofuri
Și-a spus oful plângând.
! Există și un tip special de substantivare, în metalimbaj, prin care orice cuvânt poate fi trecut la clasa substantivului.
Și este o conjuncție.
! Infinitivul lung al unor verbe, precum sosire, pregătire, avansare<.span>, nu reprezintă substantivizare, ci derivare cu sufixul -re la teme verbale.