Onomastica

Onomastica este un domeniu onomasiologic care se ocupă de numele proprii ce desemnează referenți individuali, cum ar fi persoane, locuri sau obiecte, pe baza practicii istorice a vorbitorilor. Numele proprii au evoluat din cuvinte comune, care s-au specializat pentru a identifica referenți specifici.

De exemplu, Dascălu sau Stejaru desemnau inițial profesia dascăl și arborele stejar, dar acum se referă la persoane sau locuri specifice. De asemenea, numele ca Ion, Mircea sau Craiova sunt acum doar etichete care desemnează locuri și persoane, iar semnificațiile lor originare sunt accesibile doar prin cercetări etimologice.

Clasificarea numelor proprii

Numele proprii sunt clasificate după tipul referentului denumit, iar principalele categorii sunt:

Antroponime (nume de persoane): Gheorghe, Ionescu, Arghezi
Toponime (nume de locuri): Olt, București, Carpați
Zoonime (nume de animale): Grivei, Joiana, Murgu
Mitonime (nume mitologice): Zeus, Dumnezeu, Iehova
Nume de firme și instituții: Emag, Construcții Erbașu, Facultatea de Matematică
Nume de evenimente istorice: Renașterea, Unirea Principatelor
Nume de vânturi: Crivățul, Austrul
Nume de corpuri cerești: Marte, Venus, Neptun

Din numele proprii ale persoanelor și locurilor s-au format termeni noi care desemnează atât totalitatea numelor respective, cât și disciplina care le studiază. Astfel, antroponimia se referă la totalitatea numelor de persoane și la disciplina care le studiază, iar toponimia desemnează numele de locuri și domeniul care le analizează.

Antroponimele

Antroponimele pot fi prenume, nume de familie, porecle sau pseudonime, fiecare cu subcategorii, cum ar fi prenume de botez – Ion, Maria, diminutive – Ionel, Măriuța, sau nume duble – Ana-Maria, Maria-Luiza. Numele de familie pot fi primare – Ionescu, Vlădoiu, derivate – Andrițoiu, Negrea sau parasintetice – Agrigoroaiei, Avădanei.

Toponimele

Toponimele se împart în mai multe categorii în funcție de referentul desemnat, cum ar fi:

Oronime (nume de munți): Carpați, Bucegi, Negoiu
Hidronime (nume de ape): Mureș, Prahova, Colentina
Hileonime (nume de păduri): Băneasa, Comana, Mogoșoaia
Hodonime (nume de drumuri): Drumul Târgului, Drumul Oilor, Calea București

Din punct de vedere al formării, toponimele sunt formate, în funcție de origine, prin conversiune din apelative sau antroponime, derivate sau compuse.

Primare: Stejaru, Bujoru, Crângu, Dealu, Băneasa
Derivate: (diminutivale): Dumbrăvița, Dunărica, Dobrușa
Compuse: Podu-Turcului, Bucureștii-Noi, Valea Seacă

Un aspect important în etimologia numelor proprii este aplicarea principiului etimologiei directe. Astfel, nume precum Dimitrie provin din slavă, iar sufixele patronimice precum -escu formează nume precum Dumitrescu sau Dăscălescu. Totodată, numele toponimice precum Câmpina sau Oradea au origini slave sau maghiare, în timp ce altele, precum Săliște sau Grădiște, sunt de origine românească.