Vocabularul fundamental sau fondul lexical principal reprezintă nucleul vocabularului și este format din cuvintele absolut necesare pentru a realiza comunicarea între oameni.
Nucleul vocabularului – denumit și vocabular de bază, vocabular fundamental, vocabular esențial, fond principal lexical, fond principal de cuvinte, fond lexical uzual sau lexic reprezentativ (fond lexical uzual, fond de bază, lexic de bază, lexic activ) – cuprinde, potrivit unor lingviști, aproximativ 1500 de cuvinte, iar potrivit altora, între 1500 și 2500 de cuvinte. Există însă și cercetători care estimează că totalul acestui vocabular ajunge la 3000 de cuvinte.
Se remarcă prin rezistența la schimbări: cuvintele din acest vocabular au o stabilitate îndelungată, iar modificările în componența lui apar greu. Acestea se păstrează o perioadă îndelungată, deoarece noțiunile pe care le denumesc nu sunt expuse schimbărilor socio-culturale de moment și sunt folosite foarte frecvent în comunicare.
Nucleul vocabularului cuprinde cele mai uzuale cuvinte ale limbii, cunoscute și utilizate de toți vorbitorii. Acestea denumesc noțiuni fundamentale din viața și activitatea oamenilor. Din aceste motive, frecvența utilizării lor în vorbire este foarte ridicată. De asemenea, se remarcă prin bogăția de sensuri și prin capacitatea cuvintelor sale de a forma derivate și compuse, precum și de a intra în expresii și locuțiuni.
Fondul principal al vocabularului reprezintă esența și specificul limbii române, păstrând elementele moștenite din limba latină. Acesta reflectă cele mai esențiale, mai stabile și mai frecvent utilizate cuvinte din limba română.
O sferă mai largă a vocabularului fundamental, formată din aproximativ 5000 de cuvinte, este cunoscută sub denumirea de lexic reprezentativ.
Fondul lexical principal a fost numit nucleul funcțional stabil al limbii deoarece este alcătuit din cuvintele cunoscute și folosite frecvent (zilnic) de către toți vorbitorii limbii române, indiferent de nivelul de educație, profesie, vârstă, sex, regiune etc. Cuvintele care formează acest fond denumesc noțiuni fundamentale sau ajută la exprimarea unor relații sintactice, fără de care comunicarea în limba română nu ar fi posibilă.
Delimitarea vocabularului fundamental
Delimitarea fondul lexical principal este o operație lingvistică dificilă, de care s-a ocupat o seamă de lingviști români, printre care și Al. Graur în lucrarea din 1957, intitulată Fondul principal al limbii române. Conform acestuia, vocabularul fundamental cuprinde în jur de 1.500 de cuvinte din totalul celor aproximativ 120.000 de cuvinte existente în limba română. Din punct de vedere etimologic, vocabularul fundamental are în componența lui 60% cuvinte de origine latină și 40% cuvinte de alte origini.
Pentru a aparține fondului lexical principal, cuvintele lexicului general trebuie să îndeplinească mai multe condiții:
- să exprime noțiuni fundamentale indispensabile vieții și activității umane (vezi mai jos Categorii de cuvinte din vocabularul fundamental pentru exemple de noțiuni fundamentale)
- să fie cunoscute și folosite de toți vorbitorii limbii române, pe întreg teritoriul țării, cu același sens (caracter unitar)
- să fie vechi, adică să fie stabile, iar această stabilitate să le ajute să reziste și în viitor (caracter stabil)
- să fie folosite frecvent în limbă, de exemplu: mamă, tată, fiu, fiică, frate, soră, a avea, a fi, a merge, a trăi, a muri, a lucra, pâine, carne, lapte, bun, rău, frumos, mic, mare, zi, noapte, soare, lună, stele, cer etc.
- să aibă capacitate de derivare și compunere (om, omușor, omuleț, neom, omenesc, omenie, omenește, omenos etc.)
- să aibă capacitatea de a forma expresii, locuțiuni sau unități frazeologice
- să aibă caracter polisemantic atunci când denumesc noțiuni
Nu toate condițiile de mai sus sunt obligatorii pentru fiecare din cuvintele introduse în fondul lexical principal. Există cuvinte care au fost înlocuite cu sinonime mai noi, de exemplu: condei > stilou, buche > literă. Alte cuvinte introduse în fondul lexical principal, precum prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare, au un singur sens, nu exprimă noțiuni și nici nu pot fi derivate sau compuse.
Categorii de cuvinte din vocabularul fundamental
Fondul lexical principal este format din categorii de cuvinte care denumesc:
- obiecte uzuale: ac, ață, car, casă, căldare, ceas, cerc, cheie, ciocan, clește, cui, cuptor, cuțit, fereastră, lingură, lopată, masă, oală, pat, perete, pernă, plug, pod, prag, roată, sanie, sapă, scară, scaun, șa, șurub, topor, vas
- acțiuni, stări foarte importante: a alerga, a avea, a bea, a cădea, a certa, curge, a dovedi, a face, a fi, a hrăni, a intra, a ieși, a îmbrăca, a încălța, a începe, a închide, a învăța, a judeca, a lua, a lucra, lumina, a mirosi, a mânca, a merge, a odihni, a paște, a răspunde, a ridica, a spală, a supăra, a teme, a trăsni, a ustura, a vinde, a aprinde, a arde
- desfășurare acțiuni: acolo, afară, aici, aproape, departe, înăuntru, jos, sus, bine, iute, încet, repede, ușor
- părți ale corpului omenesc: barbă, burtă, buză, cap, cot, deget, dinte, față, frunte, gât, gură, limbă, măsea, mână, nas, ochi, os, palmă, păr, picior, piele, piept, sânge, spate, trup, umăr, unghie, ureche
- animale și păsări: berbec, bou, broască, calm, capră, câine, cățel, cocoș, cuc, găină, gâscă, iapă, iepure, lup, măgar, miel, mânz, oaie, pește, porc, pui, rață, șarpe, șoarece, urs, vacă, vițel, vrabie, vulpe, vultur
- arbori, fructe, flori: alună, brad, cireș, fag, fragă, ghindă, măr, nuc, pom, pară, poamă, floare, frunză, iarbă, urzică
- culori: alb, albastru, galben, negru, roșu, verde
- nume de ființe, grade de rudenie: babă, băiat, bărbat, bătrân, copil, fată, fecior, femeie, fiică, fiu, frate, ginere, mamă, moș, neam, nene, nepot, noră, om, soacră, socru, soră, soț, tată, unchi, văr
- alimente, băuturi de strictă necesitate: apă, brânză, carne, caș, colac, fasole, lapte, legume, mazăre, miere, mămăligă, pâine, unt
- zilele săptămânii, anotimpurile: luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, iarnă, primăvară, vară, toamnă
- calități și defecte: ager, blând, deștept, vesel, aspru, gras, surd, urât, zgârcit
- mediul înconjurător: apă, brad, câmp, cer, curte, izvor, vale, vânt, zăpadă
Tot din fondul lexical principal fac parte și unele părți de vorbire, precum:
- pronume: acel, acest, alt, ăst, care, ce, cine, el, eu, mă, meu, nimeni, nimic, noi, nostru, nouă, o, său, se, tău, tu, voi, vostru
- numerale: un, o, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, sută, mie
- adverbe: acolo, acum, aici, atât, ba, bine, chiar, când, cât, cum, da, înainte, înapoi, înăuntru, mai, mâine, nu, parcă, sus, tot, totuși, unde
- prepoziții: a, către, cu, de, din, după, fără, în, între, întru, la, pe, pentru, până, prin, spre, sub
- conjuncții: că, căci, ci, cum, dacă, dar, de, deci, deși, iar, încât, însă, ori, sau, să, și
- interjecții: hai, iacă, na, zău
- verbe auxiliare: a fi, a avea, a voi