Prin organizarea vocabularului se urmărește prezentarea conținutului acestuia, structura sa organizatorică și principiile care stau la baza acestei structurări.
În comparație cu celelalte compartimente ale limbii, fonetica și gramatica, vocabularul este partea cea mai numeroasă din punct de vedere al elementelor constitutive, cea mai puțin stabilă, supusă în permanență schimbărilor. În timp ce fonetica și gramatica (sintaxa și morfologia) au număr finit de unități, organizate după criterii riguroase, vocabularul cunoaște un număr de unități care nu poate fi stabilit cu exactitate. Cu toate acestea, cuvintele care formează vocabularul pot fi organizate în submulțimi unitare.
Criteriile după care poate fi organizat vocabularul sunt diverse, lingviștii oferind mai multe modalități de a-l structura. Dintre acestea, cele mai întâlnite sunt: criteriul funcțional-ierarhic, criteriul semantic și criteriul etimologic.
Criteriul funcțional-ierarhic
Acest criteriu ține cont de frecvența utilizării cuvintelor și întrebuințarea lor în comunicarea între toți vorbitorii limbii, dar și de frecvența cuvintelor folosite de anumite categorii de vorbitori. După aceste criterii, principala organizare a vocabularului, întâlnită în toate lucrările de lexicologie – inclusiv în manualele școlare – este: vocabular fundamental și masa vocabularului.
Vocabularul limbii nu trebuie privit ca o mulțime omogenă, nediferențiată. Acesta este format dintr-un nucleu – o mulțime de cuvinte cu mai puține elemente, dar esențiale, cunoscute și utilizate frecvent – și dintr-o masă a vocabularului – un ansamblu de cuvinte mai puțin cunoscute și rar sau foarte rar folosite. În acest sens, I. Coteanu descrie vocabularul ca pe o “nebuloasă”, în care cuvintele sunt materia acesteia, care se rarifică în mod constant de la centru spre margini.
Dacă analizăm cuvintele limbii în mod ierarhic, vocabularul poate fi împărțit ca în graficul următor.
Vocabularul funcțional, format din aproximativ 100 de cuvinte, cuprinde elementele esențiale pentru funcționarea limbii (cuvinte de legătură, prepoziții, conjuncții etc.).
Vocabularul fundamental, care conține între 1.500 și 3.000 de cuvinte, reprezintă cuvintele cunoscute și utilizate frecvent de toți vorbitorii. Acest set include noțiuni esențiale, fără de care comunicarea nu ar fi posibilă.
O sferă mai extinsă este lexicul reprezentativ, care acoperă o gamă variată de noțiuni legate de viața și activitatea oamenilor.
Masa vocabularului, formată din cuvinte mai puțin cunoscute și utilizate, reprezintă 80-90% din totalul vocabularului limbii și poate privit ca restul lexicului, adică vocabularul în general, cu cele 120.000 – 150.000 de cuvinte, minus cuvintele vocabularelor enumerate anterior.
Delimitările dintre aceste mulțimi de cuvinte, denumite vocabulare, nu sunt foarte stricte. Între ele există întrepătrunderi, iar o clasificare exactă a tuturor cuvintelor nu este posibilă. Spre exemplu, există schimburi între vocabularul fundamental și masa vocabularului. În timp, o parte dintre cuvinte ies din vocabularul fundamental deoarece, din diverse motive, și-au pierdut importanța pe care o aveau. În același timp, alte cuvinte din masa vocabularului, datorită importanței dobândite, intră în vocabularul fundamental.
Gruparea după alte criterii ale celor două vocabulare menționate mai sus, precum și submulțimile acestora pot forma următoarele tipuri de vocabulare: activ și vocabular pasiv, literar și neliterar, uzual și vocabular cu utilizare limitată și special și vocabular specializat.
Criteriul etimologic
Vocabularul limbii române poate fi descris după originea cuvintelor și formarea acestora. După aceste criterii cuvintele vocabularului se împart în: cuvinte moștenite din substratul daco-get și din latină; cuvinte împrumutate din limbile slave, maghiară, turcă, greacă, dar și împrumuturile neologice din limbile romanice, germană, engleză; cuvinte creații românești – formate în interiorul limbii prin derivare, compunere, conversiune; cuvinte calchiate – formate prin calc lingvistic.
Criteriul semantic
Criteriul semantic are în vedere aspecte care țin de conținutul (sensul) cuvintelor, raportate în unele cazuri și la forma acestora. După acest criteriu, cuvintele vocabularului se împart în: cuvinte monosemantice, cuvinte polisemantice, sinonimele, antonimele, paronimele, omonimele, câmpuri lexico-semantice.