Definiția poetică este o figură de stil de nivel logic și de compoziție și reprezintă o definire a unui obiect printr-o imagine poetică.
Definiția poetică se realizează cu ajutorul altor două figuri: omeoză sau comparație.
Exemple
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beșică e de spumă într-un secol de nimic. (M. Eminescu – Scrisoarea II)
Sănătatea e ca o iapă albă, trece dealul n-o mai vezi. (Pop).
Frazele, considerate singure, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă; câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. (G. Călinescu)
– Cum vi se pare Schönberg – a fost întrebat autorul lui Pygmalion cu ocazia unui concert al Filarmonicii din Londra. – Un imens frig polar, care amintește de primele sau, dacă vreți, de ultimele dimineți ale lumii, a răspuns Shaw. – Dar Debussy? – Urma vântului care a trecut peste tărâmuri îndepărtate, a furat ce-a putut din palmieri și din porturile meridionale, risipindu-le esențele în arpegii și pianissime lunare. (G. Sbârcea)
E jertfa lui de sine, aprinsă de-o idee.
Ideea, ca și lupta și pâinea,-i tot femeie. (T. Arghezi – Inscripție de femeie)
Frazele, considerate singure, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă; câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. (L. Rebreanu)