Metonimia (gr. metonymia = “înlocuiea unui nume cu altul”) este o figură de stil de nivel lexico-semantic prin care un termen este înlocuit cu alt termen cu care se află în relație oarecare.
Prin metonimie pot fi înlocuite: efectul cu cauza, cauza cu efectul, opera cu autorul, autorul cu opera, conținutul cu cel care conține etc
Metonimia se înrudește cu metafora și aluzia.
Exemple
Pâinea fierul o rodește,
Tot cu fierul o păstrăm. (C. Bolliac)
La noi sunt lacrimi multe. (O.Goga)
Bătrânele aripi ale lui Don Quijote
agonizează… (M. Sorescu)
Abia urcă Primăvara din pământ. (V. Voiculescu)
Apoi cofița întreagă-o beau. (V. Alecsandri)
Un gând mă-așteaptă-n Eminescu,
O soție se zbate-n Donici. (H. Furtună)
Tu pari un șir de caravane ce duc Saharei din mâncare. (I. Minulescu)
Și cotnarul amintirii în pahare să te toarne. (I. Pillat)
Latinitatea strigă din tranșee. (O. Goga)
Mâna care-a dorit sceptrul universului și gânduri
Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri. (M. Eminescu)
Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase. (M. Eminescu – Scrisoarea III)
Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi se-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu – Scrisoarea III)
Minciuna stă cu regele la masă. (A. Vlahuță)