Metonimia

Metonimia (gr. metonymia = “înlocuiea unui nume cu altul”) este o figură de stil de nivel lexico-semantic prin care un termen este înlocuit cu alt termen cu care se află în relație oarecare.

Prin metonimie pot fi înlocuite: efectul cu cauza, cauza cu efectul, opera cu autorul, autorul cu opera, conținutul cu cel care conține etc

Metonimia se înrudește cu metafora și aluzia.

Exemple

Pâinea fierul o rodește,
Tot cu fierul o păstrăm.
(C. Bolliac)

La noi sunt lacrimi multe. (O.Goga)

Bătrânele aripi ale lui Don Quijote
agonizează…
(M. Sorescu)

Abia urcă Primăvara din pământ. (V. Voiculescu)

Apoi cofița întreagă-o beau. (V. Alecsandri)

Un gând mă-așteaptă-n Eminescu,
O soție se zbate-n Donici.
(H. Furtună)

Tu pari un șir de caravane ce duc Saharei din mâncare. (I. Minulescu)

Și cotnarul amintirii în pahare să te toarne. (I. Pillat)

Latinitatea strigă din tranșee. (O. Goga)

Mâna care-a dorit sceptrul universului și gânduri
Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri.
(M. Eminescu)

Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase.
(M. Eminescu – Scrisoarea III)

Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi se-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
(M. Eminescu – Scrisoarea III)

Minciuna stă cu regele la masă. (A. Vlahuță)