În funcție de nivelul la care apare abaterea de la normele limbi, figurile de stil se împart în: fonologice, semantice, morfosintactice, logice și de compoziție. Ordonarea alfabetică a figurilor poate fi consultată la figurile de stil de la A la Z.
Cuprins
Figuri fonologice – metaplasme
Orice modificare cu intenții artistice în substanța expresiei (conținut vs. expresie) generează o figură fonologică. Aceste figuri sunt folosite pentru a amplifica estetica sunetelor prin efecte auditive speciale, contribuind la ritm, muzicalitate sau la crearea unor stări emoționale complexe. Ele pot sugera ambiguitate, pot dinamiza exprimarea ori pot genera contraste sonore care intensifică mesajul. Figurile fonologice influențează receptarea mesajului, transformând limbajul într-un mijloc artistic de evocare. Cele mai importante figuri fonologice includ procedee precum:
Aliterația – repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte apropiate vara visurilor vesele
Asonanța – repetarea vocalelor pentru efect melodic.
Consonanța – repetarea consoanelor pentru a crea armonie.
Onomatopeea – imitarea unor sunete reale prin cuvinte – clipocitul apei
Lista figurilor fonologice
realizate prin repetiție aliterația, asonanță
realizate prin augmentare paragogă, diereză
realizate prin reducerea volumului sonor afereză, sincopă, apocopă, sinereză
realizate prin asemănare și analogie rimă, rimă interioară, falsă metateză, paronomază
Figuri semantice – metasememe
Figurile semantice presupun utilizarea cuvintelor și expresiilor în moduri care le îmbogățesc sensul, fie prin schimbarea semnificației de bază, fie prin amplificarea acesteia. Aceste figuri generează imagini artistice și oferă profunzime textului. Figurile semantice îmbogățesc limbajul, oferindu-i valoare artistică și permițând vorbitorului să exprime idei complexe într-un mod creativ, evocator și memorabil.
Metafora – asocierea a două elemente care nu au legătură aparentă, pentru a sugera un nou sens – Cerul e o mare de stele.
Comparația – alăturarea a două elemente printr-un termen comparativ – frumos ca o dimineață de primăvară
Personificarea – atribuirea de caracteristici umane unor lucruri neînsuflețite sau abstracte – pădurea șoptea în noapte
Metonimia – înlocuirea unui termen cu altul cu care are o relație directă – am citit Eminescu – în loc de opera lui Eminescu
Sinecdoca – folosirea unei părți pentru a desemna întregul sau invers – a pus piciorul în prag – în loc de „a intervenit ferm în toate problemele”
Epitetul – folosirea unui adjectiv pentru a intensifica sau colora sensul unui substantiv – privirea albastră ca cerul senin
Ironia – exprimarea unui sens prin folosirea unor cuvinte care sugerează contrariul – Bravo, ce bine ai făcut! spus cu reproș
Lista figurilor semantice
realizate prin repetiție antanaclază, diaforă
realizate prin acumulare perifrază, pleonasm
realizate prin asemănare și analogie metaforă, personificare, simbolul, alegorie, metonimia, sinecdocă, catahreză, calambur
realizate prin substituire antonomază, heteroză, eufemism, litotă, antifrază, hipalagă
Figuri morfosintactice – metataxe
Figurile morfosintactice valorifică resursele părților de vorbire și structurile sintactice pentru a crea efecte stilistice sau pentru a intensifica expresivitatea mesajului. Ele joacă un rol important în configurarea unui stil personal și în evidențierea intențiilor autorului. Aceste figuri contribuie la dinamizarea textului și la evidențierea intensității emoționale sau ideatice din enunțuri. Cele mai importante figuri morfosintactice sunt:
Inversiunea – schimbarea ordinii obișnuite a cuvintelor pentru a accentua un element – Frumoasă e primăvara!
Elipsa – omisiunea unor cuvinte care se subînțeleg din context Tu acolo, eu aici
Repetiția – reluarea unui cuvânt sau a unei expresii pentru intensitate – Zi de zi, noapte de noapte…
Enumerația – alăturarea mai multor termeni de același tip pentru a crea efecte de abundență sau detaliere Lacuri, păduri, câmpii întinse
Anacolutul – discontinuitate logică în construcția propoziției, sugerând confuzie sau emoție Eu, când mă gândesc la tine… nici nu știu…
Figuri de stil realizate la nivel morfematic
Lista figurilor morfematice
realizate prin repetiție parigmenon
realizate prin compoziție hifen
realizate prin abatere de la corectitudine tmeză
Figuri de stil realizate la nivel morfologic
Lista figurilor morfologic
realizate prin repetiție poliptotă, poliptoton
realizate prin exagerare superlativ stilistic
realizate prin simulare adjectivul posesiv etic, dativul etic
realizate prin substituire antiptoză, enalagă
Figuri de stil realizate la nivel sintactic
Lista figurilor sintactice
realizate prin repetiție anadiploză, anaforă, epiforă, epanadiploză, simplocă, antimetabolă,antimetalepsă, antimetateză, chiasm, conversiune, epizeuxă (epizeuxis), epanalepsă, concatenație, tautologie
realizate prin acumulare enumerație, polisindet,sinafie, hendiadă, epimonă
realizate prin reflecție climax, epanortoză, gradație
realizate prin exagerare emfază
realizate prin economia de expresie aposiopeză, reticență, suspensie, asindet, elipsă, brahilogie
realizate prin asemănare și analogie comparație, amfibologie, aluzie, maligmată
realizate prin opoziție oximoron
realizate prin abatere de la corectitudinea obişnuită anacolut, antipalagă, subiect psihologic, predicat psihologic, inversiune, hiperbat, dislocarea, anastrofă, apokinu
realizate prin descriere plastică epitet
Figuri logice și de compoziție – metalogisme
Figurile logice și de compoziție se concentrează pe organizarea și conexiunea ideilor într-un mod care amplifică efectul stilistic și impactul mesajului. Acestea evidențiază relațiile dintre enunțuri, creând coerență și relief expresiv în text. Aceste figuri oferă textului o dimensiune retorică, atrăgând atenția asupra relațiilor logice și a structurilor compoziționale, susținând scopurile persuasive sau artistice ale mesajului.
Antiteza – contrastul dintre două idei sau imagini pentru a sublinia opoziția dintre ele – Era noapte afară, dar lumină în sufletul lui.
Oximoronul – alăturarea a două cuvinte cu sensuri contradictorii pentru un efect surprinzător tăcerea asurzitoare”
Paralelismul – repetarea structurii sintactice pentru a evidenția similaritatea sau diferența dintre idei El râde, ea plânge.
Chiasmul – inversarea ordinii elementelor în două propoziții pentru simetrie – Nu pentru ea am plâns, ci ea a plâns pentru mine.
Enumerația – gruparea de elemente cu sensuri diferite, dar relaționate, pentru a oferi claritate sau a accentua diversitatea.
Gradația – înșiruirea de elemente în ordine crescătoare sau descrescătoare ca intensitate Totul a început cu un cuvânt, apoi o propoziție, apoi o poveste întreagă…
Lista figurilor de compoziție
realizate prin acumulare amplificare, conglobație
realizate prin reflecție epifonem, epifrază, conjuncție, autorism, exclamație, imprecație, autoimprecație, optație, ipoteză, maximă (sentință), proverb (maximă populară), entimemă
realizate prin exagerare hiperbolă
realizate prin substituție ironie, charientism, diasirm, mimeză, sarcasm
realizate prin simulare epitropă, preteriție
realizate prin opoziție antiteză, antilogie, parhyponoian, paradiastolă, paradox
realizate prin descriere plastică definiție poetică, descripție
realizate prin prezentare de fapte – modele pildă (exemplu), parabolă, fabulă
realizate prin dialog apostrofă, invectivă, comunicație, interogație retorică, invocație retorică, prolepsă, apodioxis, antiparastază, cominație, incitare
realizate prin compoziție caracter, prosopografie, cronografie, topografie, hipotipoză, demonstrație, paralelă