Epimona

Epimona (gr. epimone „întârziere”, „insistență”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă în întrebuințarea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare (și, sau), care face impresia unei suplimentări continue a ideii.

Exemple

În zadar râuri în soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile asire
Și întunecata mare;
(M. Eminescu – Floare albastră)

Focul îl stingi, apa o iezești și o abați pe altă parte, vântul când bate te dai în lături, într-un adăpost, și te odihnești, soarele intră în nour, noaptea cu întunerecul trece și să face iar lumină, iar la grec milă sau omenie, sau dreptate, sau nevicleșug, nici unele ca acestea nu sunt, sau frica lui Dumnezeu. (Ion Neculce)