Paronomaza (gr. paronomasia = “cuvinte aproape asemănătoare”) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă (similitudine sonoră), dar cu înțeles deosebit.
Figura folosește unele cuvinte paronime pentru a spori expresivitatea textului printr-un efect sonor.
Exemple
Bate vântul dintr-o parte
Iarna-i ici, vara-i departe. (M. Eminescu – Ce te legeni?)
Opiniunea publică – Gura lumii – e imanentă și emanentă de Public. (M. Eminescu – Contrapagină)
Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. (M. Eminescu – Călin)
Munții căptușiți cu dale,
Ți se scutură în cale.
De la dale pân’ la dalii,
Printre creștere și falii. (M. Sorescu)
Umbra mea de altădată umblă-n miezul umbrei mele. (Ion Pillat)
Val, pal, stâncile ars,
albastrul sat într-un inel de var.
(…) Seara bate semne din far. (Ion Vinea)
Deasupra mea
ce flori de nori, ce zori, ce sori. (L. Blaga – Porumba)
Spre-mplinire peste fire
vrajă pusă, vorbă spusă. (L. Blaga – Descântec)
…ducându-te foarte departe
prin negura care desparte. (L. Blaga – Epitaf pentru Euridike)
Ca și cum, la urma urmei,
Cin’ să ieie urma turmei?
Care turmă, când se curmă,
Șade să mai lase urmă? (M. Sorescu – Cărămizi)
Mioriță laie
Laie – bucălaie. (Miorița)
Umblă turcii d’aiurea
D’aiurea prin plaiurea. (Badiul)
Cine-mparte parte-și face.