Paronomaza

Paronomaza (gr. paronomasia = “cuvinte aproape asemănătoare”) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă (similitudine sonoră), dar cu înțeles deosebit.

Figura folosește unele cuvinte paronime pentru a spori expresivitatea textului printr-un efect sonor.

Exemple

Bate vântul dintr-o parte
Iarna-i ici, vara-i departe.
(M. Eminescu – Ce te legeni?)

Opiniunea publică – Gura lumii – e imanentă și emanentă de Public. (M. Eminescu – Contrapagină)

Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. (M. Eminescu – Călin)

Munții căptușiți cu dale,
Ți se scutură în cale.
De la dale pân’ la dalii,
Printre creștere și falii.
(M. Sorescu)

Umbra mea de altădată umblă-n miezul umbrei mele. (Ion Pillat)

Val, pal, stâncile ars,
albastrul sat într-un inel de var.
(…) Seara bate semne din far.
(Ion Vinea)

Deasupra mea
ce flori de nori, ce zori, ce sori.
(L. Blaga – Porumba)

Spre-mplinire peste fire
vrajă pusă, vorbă spusă.
(L. Blaga – Descântec)

…ducându-te foarte departe
prin negura care desparte.
(L. Blaga – Epitaf pentru Euridike)

Ca și cum, la urma urmei,
Cin’ să ieie urma turmei?
Care turmă, când se curmă,
Șade să mai lase urmă?
(M. Sorescu – Cărămizi)

Mioriță laie
Laiebucălaie
. (Miorița)

Umblă turcii d’aiurea
D’aiurea prin plaiurea.
(Badiul)

Cine-mparte parte-și face.