Locuțiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu înțeles unitar, care au valoarea unui adverb. În funcție de părțile de vorbire din care provin, locuțiunile adverbiale pot fi alcătuite din:
substantiv, adjectiv, participiu, numeral sau adverb și prepoziții: de dimineață, de asemenea, de obicei, din nou, pe de rost, pe neașteptate, pe vremuri, pe întrecute, de-a rostogolul, cu de-a sila, în veci, în grabă, în față
substantiv, pronume, adverb repetat și prepoziții: zi cu zi, clipă cu clipă, din când în când, din ce în ce, din vreme în vreme, așa și așa, an de an, când și când, zi și noapte, ici și colo, vrând-nevrând
Există și o categorie aparte de locuțiuni adverbiale, care par propoziții sau fraze, dar în fapt sunt propoziții și fraze false: nu știu cum, cine știe cum, de când lumea și pământul, cât ai bate din palme.
Funcțiile sintactice ale locuțiunilor adverbiale
predicat verbal, nume predicativ, atribut adverbial, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de cauză, complement circumstanțial de scop, complement circumstanțial concesiv, complement circumstanțial condițional, complement circumstanțial cumulativ, element predicativ suplimentar.