Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel, adică au aceeași structură fonetică (aceleași foneme și prezintă același accent), dar nu sunt grafic identice.
ea (pronume) ‒ ia (verb)
ele (pronume) ‒ iele (substantiv)
ei (pronume) ‒ iei (verb)
chil (“lichidul vaselor limfatice”) ‒ kil (“kilogram”)
Relația de omofonie se poate manifesta și între cuvinte și grupuri de cuvinte sau chiar între grupuri de cuvinte și alte grupuri de cuvinte.
la (masă) ‒ l-a (auzit)
scrieți (voi) ‒ scrie-ți (tu)
cuminte ‒ cu minte
numai ‒ nu mai
deal ‒ de-al ‒ de-a-l
Dacă prin cuvinte omofone subliniem doar structura sonoră identică a cuvintelor, iar acele cuvinte au și scrierea identică, acele cuvinte sunt omonime.