Din punct de vedere etimologic, cuvintele create în limba română, denumite și creații sau formații lexicale interne, au etimologie internă, adică sunt formate în cadrul limbii prin mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului: derivare, compunere, conversiune (schimbarea valorii gramaticale).
Fiecare din mijloacele enumerate anterior au fost dezvoltate separat, la capitolul mijloace de îmbogățire a vocabularului, prin urmare nu vor fi reluate și aici. Mai multe detalii la derivarea, compunerea, conversiunea.
În cele ce urmează sunt prezentate doar câteva exemple pentru o perspectivă generală asupra cuvintelor create în limba română.
Cuvinte create în limba română prin derivare
lipi + -tor/-toare > lipitor / lipitoare
dez- + lipi > dezlipi
pădur- + -ar > pădurar
car + -uță > căruță
căruță + -aș > căruțăș
îm- + pitră > împietri
în- +neca > îneca
în- + nota (lat. notare = “a înota, pluti”) > înota
brut + -ar > brutar
cârcotă + -aș > cârcotaș
tandru + -ețe > tandrețe
Cuvinte create în limba română prin compunere
bunăcredință, miazănoapte, bunăvoință, cumsecade, binevoitor, electromagnetic, vreunul, oricare, cineva, însele, ceea ce, o mie unu, dintâi, odată, niciodată, papa-lapte, viță-de-vie, floare-de-colț, douăzeci și cinci
Cuvinte create în limba română prin conversiune
bine > binele
frumos > frumosul
suferind > (om) suferind
intrând > (un) intrând
eu > eul
nimeni > un nimeni
nimic > nimicul
of! > oful
monstru > (chef) monstru
bine > (om) bine
foc > (supărat) foc
lacrimă > (curat) lacrimă