Regionalismele, parte din masa vocabularului, sunt cuvinte cu o răspândire geografică limitată, cunoscute de vorbitorii dintr-o anumită arie.
Evoluția pe termen mai lung a regionalismelor poate fi diferită. O parte dintre ele vor intra în limba literară și o vor îmbogăți, prin adaosul de noi valori stilistice și semantice, iar altele vor ieși din uz, trecând în categoria arhaismelor.
Regionalismele se împart după natura lor în lexicale, fonetice, gramaticale, semantice.
Cuprins
Regionalisme lexicale
Regionalismele lexicale sunt cuvintele folosite doar într-o anumită regiune a țării (au o arie de circulație restrânsă) și care au sinonime în limba literară.
bai = supărare, barabulă = cartof, curechi = varză, dadă = soră mai mare, sabău = croitor
Regionalisme fonetice
Regionalismele fonetice (variante regionale) sunt forme cu circulație restrânsă ale unor cuvinte din limba literară, pronunțate diferit față de norma literară și sunt specifice unei anumite zone geografice.
bage = bade, dește = degete, frace = frate, gios = jos, mâne = mâine, păianjeni = păienjeni, șinși = cinci
Regionalisme gramaticale
Regionalismele gramaticale sunt forme flexionare (morfologice) sau structuri sintactice specifice unei anumite regiuni.
regionalisme morfologice: o făcut, o fost, a mele
regionalisme sintactice: ei merge, e toți
Regionalisme semantice
Regionalismele semantice (de sens) sunt formate din sensurile cuvintelor folosite doar în anumite regiuni ale țării. Exemplu: carte = scrisoare
Regionalisme după aria geografică
O altă clasificare a regionalismelor, întâlnită în hărți și atlase lingvistice, are în vedere aria geografică de răspândire. După acest criteriu avem regionalisme moldovenești (moldovenisme), muntenești, ardelenești. Există și regionalisme de mai mică circulație cum sunt cele din Oltenia, Banat, Dobrogea sau Maramureș.
moldovenești: agud, barabulă, bojdeucă, buhai, ciubotă/ciubotar, colb, curechi, cușmă, dugheană, harbuz, oleacă, ogradă, păpușoi, perjă, postmagi, strujan, șleah, zăplaz
muntenești: alde, ciurdă, dadă, deliu, ghioroc, groștei, pehlivan, pogon, a se șurupi, teci = păstăi
ardelenești: bai, ai = usturoi, bolund, cătană, cucuruz, duhan / a duhăni = tutun / a fuma, făgădău, grof, iugăr, laibăr, lepedeu, pălincă, sămădău
oltenești: muică, țest, țol, lubeniță, juvete
bănățene: frunce, munce, șură
dobrogene: geamie, tui
maramureșene: clop, horincă
Regionalisme vs. cuvinte populare
Regionalismele nu trebuie confundate cu cuvintele populare, care sunt fapte lingvistice generale. Acestea din urmă sunt cuvinte cu circulație generală (sau aproape generală), deci nu sunt limitate la o anumită arie geografică.
muiere = soție, mâță = pisică, grumaz =gât
De reținut este că o serie de elemente populare sunt forme neliterare, adică pronunțări incorecte ale unor cuvinte existente și care trebuie combătute pentru a impune forma corectă recomandată de DEX sau DOOM. Spre exemplu: cumpanie, ghivetă, stății, genunchi, mingie.