Împărțirea vocabularului în vocabular activ și vocabular pasiv reprezintă nivelul individual al organizării vocabularului și ține cont de factori psihologici.
Vocabular activ
Prin vocabular activ înțelegem toate cuvintele pe care un vorbitor le utilizează frecvent în contextele de zi cu zi. Despre vocabularul activ se poate spune că el coincide cu al celorlați vorbitori, dacă nu ar fi așa ar fi inoperant în vorbire. De aici rezultă că există un anumit fond lexical activ comun tuturor vorbitorilor unei limbi și că acesta se suprapune într-o oarecare măsură cu vocabularul fundamental. Din acest motiv, în unele lucrări de lexicologie, termenul de vocabularul activ este folosit ca sinonim pentru vocabularul fundamental.
Vocabular pasiv
Prin vocabular pasiv înțelegem cuvintele pe care vorbitorul le cunoaște sau le recunoaște, dar pe care le folosește foarte rar sau deloc. În vocabularul pasiv intră subgrupele din masa vocabularului (arhaisme, regionalisme, neologisme, termeni literari și populari) și se poate împărți la rândul lui în câteva subcategorii:
- cuvinte cunoscute, apropiate de sfera vocabularului activ și care se numesc disponibilități lexicale pentru că pot trece prin învățare sau prin influența mediului social-lingvistic în vocabularul activ (supermarket, angro, mall etc.)
- cuvinte utilizate rar, dar recunoscute de unii vorbitori (cuvinte precum toptan sau în expresii precum cu toptanul cu înțelesul de “cantitate mare”)
- cuvinte extrem de rare, folosite aproape deloc în vorbire (raia cu înțelesul de “teritoriu supus de turci”)