Afereza (gr. aphairesis, lat. remotio „îndepărtare”, „înlăturare”) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care exprimă căderea unui fonem sau a unui grup de foneme în poziția inițială.
Figura este una a economiei de expresie, prin eliminarea unui sunet de la începutul cuvântului: stâmpăr – astâmpăr, stâmpăra – astâmpăra.
Afereza se poate aplica și numelor de persoane – Culae – Niculae, Fănel – Ștefănel, Tuța – Petruța.
Exemple
Convins ca voi el este-n nălțimea-i solitară. (M. Eminescu – Împărat și proletar)
În noaptea naltă
Ce s-a lăsat peste natură
…
Dar noaptea naltă,
Ce stăpânește neclintită. (Sub stele – Alexandru Macedonski)
Spre țărmuri neștiute, spre ne ‘nțeles mereu? (Durerea lui Faust – Mihail Săulescu)
Ne-nțeles rămâne gândul
Ce-ți străbate cânturile (Dintre sute de catarge – Mihai Eminescu)
El făcea-n al clipei stâmpăr, cu durerea lui de țară,
Din pământ stropit cu lacrămi flori de aur să răsară! (Dreptate – Alexandru Vlahuță)