Mai jos sunt prezentate o serie de norme ortografice și ortoepice pentru diftongi și triftongi. Ele au fost întocmite pe baza principiilor ortografiei limbii române.
Se scrie și se pronunță ea (nu a)
– în sufixe verbale după ș, j, s, z, ț, g’, k’: afișează, aranjează, găsea, trezea, pățea, urechea, veghea
– în sufixele -eală, ean, eață, -ească: greșeală, prăjeală, mureșean, doljean, albeață, ofilească
– după class=”ex”ch, gh când există forme alternante: blochează, cheamă, gheață, veghează
Se scrie și se pronunță eo după consoane câteodată, vreo, pleoscăi; există cuvinte care pot fi pronunțate cu diftong (tempo normal) sau cu hiat (tempo lent): deodată, deoparte, deocamdată, vreodată
Se scrie și se pronunță ia (nu ea)
– la începutul cuvântului: iarnă, iasă, iască
– la începutul silabelor (de regulă): băiat, femeia, aceluia, unuia, îndoială
– după labiale și după k’, g’ atunci când alternează cu ie: piatră (pietre), biată (biete), viață (vieți), amiaza (amiezi)
– după consoane fără alternanță cu class=”ex”ie: abia, diavol, coniac
Se scrie și se pronunță ie (nu e) la începutul cuvântului, a silabei și după consoane: iederă, ieșire, ieftin, boier, obiect, proiect, piersică
Se scrie oa, dar se pronunță [ua]
– la începutul cuvântului, silabei cu sau fără alternanță cu o: oameni (om), oaste (oști), oală; furioasă, perioadă, linioară
– după consoane, cu sau fără alternanță cu o: boală, coală, balansoar, culoar, coafa, coafor, fermoar, savoare
Se scrie și se pronunță ua
– după consoane, în neologisme ca: acuarelă, cuarț, iguană, quasar, scuar, trotuar
– la început de silabă când există alternanța class=”ex”ua/uă: ziua, basmaua, steaua, a ploua, a doua
Se scrie și se pronunță uă la început de silabă: ouă, rouă, ziuă, plouă, două.
Se scrie și se pronunță eai, eau (nu ai, au) după consoane la verbele de conjugarea a IV-a în sufixe verbale: greșeai, greșeau.