Începând cu anul 1860, limba română se scrie cu alfabet latin. Alfabetul limbii române este format din 31 de litere (perechi de litere, formate din litere mici și litere mari):
aăâbcdefghiîjklmnopqrsștțuvwxyz
| nr. | literă mică | literă mare | denumire/citire literă |
| 1 | a | A | a |
| 2 | ă | Ă | ă |
| 3 | â | Â | î / î din a |
| 4 | b | B | be / bî |
| 5 | c | C | ce / cî |
| 6 | d | D | de / dî |
| 7 | e | E | e |
| 8 | f | F | ef / fe / fî |
| 9 | g | G | ge / ghe / gî |
| 10 | h | H | haș / hî |
| 11 | i | I | i |
| 12 | î | Î | î / î din i |
| 13 | j | J | je / jî |
| 14 | k | K | ca / capa |
| 15 | l | L | el / le / lî |
| 16 | m | M | em / me / mî |
| 17 | n | N | en /ne / nî |
| 18 | o | O | o |
| 19 | p | P | pe / pî |
| 20 | q | Q | kü |
| 21 | r | R | er / re / rî |
| 22 | s | S | es / se /sî |
| 23 | ș | Ș | șe / șî |
| 24 | t | T | te / tî |
| 25 | ț | Ț | țe / țî |
| 26 | u | U | u |
| 27 | v | V | ve / vî |
| 28 | w | W | dublu ve / dublu vî |
| 29 | x | X | ics |
| 30 | y | Y | igrec |
| 31 | z | Z | ze / zet / zî |
Din tabelul de mai sus, se observă că din cele 31 de litere, 5 litere – ă, â, î; ș, ț sunt reluarea unor litere de bază – a, i, s, t, la care este adăugat un semn diacritic (sus, o căciuliță sau jos, o virguliță).
Cele 31 de litere ale alfabetului sunt litere simple. Succesiunea unora dintre aceste litere formează o serie de litere compuse, care nu figurează însă în alfabet: ci, gi, ce, ge; chi, ghi, che, ghe. Pentru scrierea unor neologisme se folosesc și o serie de litere străine alfabetului limbii române precum: ä, ö, ü, ć.
Inventarul alfabetului se bazează pe corespondența fonem – literă și reprezintă în fapt sunetele-tip (fonemele) inventariate în sistemul fonologic al limbii române. În realitate, nu e o corespondență perfectă între litere și sunete. Cele 31 de litere notează 33 de sunete, câte există inventariate în Sistemul fonologic al limbii române.