Corespondența dintre fonem și literă, stabilită conform principiului o literă reprezintă un singur sunet, constituie baza alcătuirii alfabetului limbii române și, într-un sens mai larg, reprezintă temelia ortografiei limbii române.
[notă] În materialele școlare, deseori, sunetul-tip, adică fonemul, este identificat cu sunetul propriu-zis. Probabil din motive pedagogice, diferența dintre aceste două noțiuni din fonetică și fonologie nu este evidențiată. Din această cauză, prezentăm mai întâi această relație, utilizând termenii sunet și literă.
Cuprins
Sunet – literă
Sunetele din limba română sunt reprezentate în scris prin semne grafice numite litere. Respectarea principiului fiecare sunet este transcris printr-o literă permite, în majoritatea cazurilor, ca numărul de sunete dintr-un cuvânt să coincidă cu numărul de litere.
ban ‒ 3 litere, 3 sunete
masă ‒ 4 litere, 4 sunete
telefon ‒ 7 litere, 7 sunete
Principiul enunțat anterior are câteva excepții, cum ar fi: aceeași literă poate reprezenta sunete distincte, o literă poate reda grupuri variate de sunete, un grup de litere poate nota un singur sunet, iar sunetul poate fi reprezentat de litere diferite. În continuare, vom oferi exemple pentru fiecare dintre aceste cazuri.
Aceeași literă ‒ sunete diferite
– Litera e notează vocala e – pronunțată ca în est și semivocala e – pronunțată ca în bea, dar și semivocala i – pronunțată ca în pronumele personal ea [i̯a].
– Litera i notează vocala i – pronunțată ca în iris, semivocala i – pronunțată ca în iarbă, sunetul i scurt nesilabic – pronunțat ca în pomi, moși.
– Litera o notează vocala o – pronunțată ca în om, semivocala o – pronunțată ca în boare, semivocala u – pronunțată ca în oameni [u̯ameni].
– Litera u notează vocala u – pronunțată ca în unu, semivocala u – pronunțată ca în bou.
Aceeași literă ‒ grupuri diferite de sunete
– Litera x notează grupul de sunete cs – pronunțate ca în ax, pix, sufix, dar notează și grupul de sunete gz – pronunțate ca în exact, examen.
– Litera e notează semivocala i și vocala e – ca în pronumele personale el [i̯el], ele [i̯ele].
Un grup de litere ‒ un singur sunet
– Grupul de litere ce, ci notează č – pronunțat ca în ceas [čas] și ciornă [čornă]
– Grupul de litere ge, gi notează ğ – pronunțat ca geam [ğam] și giuvaier [ğuvaier])
– Grupul de litere che, chi notează k’ – pronunțat ca în cheamă [k’amă] și chiar [k’ar]
– Grupul de litere ghe, ghi notează g’ – pronunțat ca în gheară [g’ară] și ghiol [g’ol].
Mai multe litere diferite ‒ același sunet
– Litera î – ca în amărî, încăpere, reîncălzi și litera â – ca în cârd, mânca, român redau sunetul î.
– Litera i – ca în iar, vine, riduri și litera y – ca în yen, yoghin redau sunetul i.
– Litera c – precum în car, cot, marcă, litera k – precum în karate, kaki și litera q – precum în Qatar redau sunetul k.
– Literele che, chi – precum în chem, chin, litera k – precum în kilogram, literele qui – precum în Quinet redau sunetul k’‘
– Litera v – ca în vin, vârf și litera w – ca în watt, wolfram redau sunetul v.
Fonem – literă
Așa cum am văzut la descrierea fonemul, funcționarea limbii nu se bazează pe sunete individuale, descrise prin caracteristici fizice, ci pe sunete-tip (invariante sau foneme). Scrierea apelează la grafeme (semne vizuale) pentru a reda, cât mai fidel, fonemele folosite în limba vorbită.
Scrierea limbii române, fiind alfabetică, folosește în primul rând litere pentru a reda fonemele limbii române, iar acolo unde litera are mai multe valori fonologice se folosesc și semne diacritice (accent circumflex, sedilă și un semn pentru scurtime precum în “ă”).
Totalitatea literelor folosite în limba română pentru a reda sunetele limbii (sunetele-tip sau fonemele) formează alfabetul limbii române.
Corespondența fonem – literă se face în baza principiului o literă transcrie un singur sunet-tip. Acest principiu are și o serie de excepții, astfel încât unele foneme pot fi redate prin mai multe litere sau o literă poate transcrie mai multe sunete-tip.
Litere care corespund unui fonem
19 litere din alfabetul limbii române corespund unui singur fonem: a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, o, p, r, s, ș, t, ț, v, z.
Litere care corespund unor foneme diferite
12 litere corespund mai multor foneme: c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x, y
– c notează: [k] ‒ când este urmat de consoane (excepție h) sau vocale (excepție e, i); [č] ‒ când este urmat de e sau i; [ḱ] ‒ când este urmat de h+e sau h+i
– e notează: [e], [e̯] ‒ în diftongi și triftongi; [i̯] ‒ în cuvântul ea (pronunțat [i̯a]) sau el, este (pronunțate [i̯el], [i̯este]); folosit și ca semn grafic pentru ce, ge, che, ghe
– g notează: [g] ‒ când este urmat de consoană (excepție h) sau vocale (excepție e, i); [ǧ] ‒ când este urmat de e sau i; [ǵ] ‒ când este urmat de h+e sau h+i
– h notează: [h] ‒ când este poziționat după orice literă (excepție c, g); folosit ca semn grafic pentru ḱ, ǵ (ch, ghe, ghi)
– i notează: [i], [i̯] în diftongi; [į] ‒ la finalul unor forme, după consoane ([lupi], [ori]); poate fi semn grafic pentru č, ǧ, ḱ (ci, gi, chi, ghi)
– k notează: [k] ‒ când este urmat de consoane sau vocale (excepție e, i); [ḱ] ‒ urmat de e sau i
– q notează: [k] ‒ când este urmat de vocale (excepție u+e sau i); [ḱ] ‒ când este urmat de u+e sau i
– o notează: [o], [o̯] în diftongi; [u̯] în diftongi (oameni pronunțat [uameni])
– u notează: [u], [u̯] în diftongi; [v] în cuvinte precum quadrivium; folosit ca semn grafic (quechua)
– w notează: [v] ‒ în majoritatea cuvintelor cu excepția situațiilor când nu reprezintă pe [u̯] (whiski)
– x notează: [ks] sau pe [gz] (examen pronunțat [egzamen])
– y notează: [i] ‒ înainte de consoană sau la sfârșit de cuvânt (hobby pronunțat [hobi]); [i̯] ‒ înanite de vocală sau la sfârșit de cuvânt (yen pronunțat [ien])
Foneme diferite notate cu aceeași literă
– c, k, q notează pe [k]
– â, î notează pe [î]
– o, w, u notează pe [u]
– x și cs notează pe [ks] (fix, cocs)
– i și y notează pe [i] sau [i̯]
– e și i notează pe [i̯] (ea, el pronunțate [i̯a, i̯el])
În tabelul de mai jos este prezentată corespondența în limba română dintre toate literele alfabetului și fonemele corespunzătoare.
Literă | Valoare fonologică | Exemple |
---|---|---|
a, ă | [a], [ă] | an, să |
â, î | [î] | sân, în |
e | [e], [e̯], [], [i̯], [i̯e] | bec, seară, ceapă, ea, el |
i | [i], [i̯], [į], [] | vin, ia, ani, ciur |
o | [o], [o̯], [u̯] | pom, poartă, oameni |
u | [u], [u̯], [v], [] | un, ou, quiproquo, quipu |
b, d, f, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z | [b], [d], [f], [ž], [l], [m], [n], [p], [r], [s], [ș], [t], [ț], [v], [z] | bani, da, fac, joc, loc, mac, nuc, pat, rac, sac, și, tu, țară, vas, zid |
c | [k], [č], [ḱ] | cap, cer, cheamă |
g | [g], [ǧ], [ǵ] | gard, ger, gheață |
h | [h], [] | hârtie, chiar |
k | [k], [k] | Kant, kilometru |
q | [k], [ḱ] | quasar, quipu |
w | [v], [u̯] | watt, whiski |
x | [ks], [gz] | taxi, examen |
y | [i], [i̯] | hobby, yen |