Mai jos sunt prezentate o serie de norme ortografice și ortoepice pentru vocale în hiat. Ele au fost întocmite pe baza principiilor ortografiei limbii române.
Se scrie și se pronunță a-e (nu a-ie)
– în cuvinte precum aer, faeton, maestru, giuvaer, israelian
– în elementul de compunere aero-“: aeronautică, aeroport, aerotermă
– la întâlnirea dintre elementele unor cuvinte compuse: ultraeficient, contraexemplu, supraelastic
Se scrie și se pronunță e-e (nu e-ie)
– în cuvinte ca feerie, feeric, gheenă
– la întâlnirea dintre elementele unor cuvinte compuse sau derivate cu sufixe ori prefixe: teleenciclopedie, reedita, coreeni
– în substantive la nominativ-acuzativ feminin singular: alee, idee, epopee
– în finalul unor substantive invariabile: maree, onomatopee, azalee
– la formele de plural ale unor substantive neutre terminate în -eu: licee, muzee, clișee, ghișee
– la formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent (la anumite persoane) ale unor verbe de conjugarea I, care au rădăcina terminată în -e și începutul sufixului tot în -e: creez, creezi, să creez, să creeze; agreez, agreezi, să agreez, să agreeze
Se scrie e-a în neologisme ca agrea, agreabil, alineat, bacalaureat, boreal, crea, creator, ideal
– în cuvinte compuse la întâlnirea dintre elementele componente neadaptat, readuce, cineamator
Se scrie și se pronunță i-a
– în verbe de conjugarea I la infinitiv, care au rădăcina terminată în i: înfia, linia, paria, oficia, vicia, omagia
– în forma articulată a substantivelor feminine terminate în i-e: familia, istoria, corabia, comisia
Se scrie și se pronunță i-i
– în cuvinte derivate cu prefix anti-: antiinfecțios, antiinflamator) și cu sufixul -ință (ființă, înființa, desființa, știință, neștiință
– în cuvinte precum viitor, scriitor, locțiitor, miime, sființă, priință
– la pluralul substantivelor feminine terminația la nominativ – acuzativ singular în i-e și al celor neutre terminate în -iu: academiile, alifiile, viile; serviciile, artificiile, viciilor
– în verbe de conjugarea I Ia gerunziu: apropiind, înmiind
– în verbe neregulate: sfii, fiind, știind
Se scrie și se pronunță i-e în:
– substantive feminine la nominativ – acuzativ singular: vie, familie, istorie
-adjective: hazlie, grijulie, sidefie
– substantive neutre la plural: bisturie, chipie
Se scrie și se pronunță o-e (nu o-ie):
– în neologisme ca boem, canoe, coerent, poem, poet, poezie, goeletă
– în cuvinte compuse la întâlnirea elementelor de compunere ori derivate în care primul element se termină în -o, iar al doilea începe cu -e ortoepie, coexistă, proeminent, coechipier
Se scrie și se pronunță o-o (nu o)
– în neologisme ca alcool, zoologie, zootehnie, zoosferă
– în cuvinte compuse sau derivate cu prefixe coopta, coordona, coopera, cooperativă, microorganism
Se scrie și se pronunță u-e (nu u-ie)
– în neologisme ca afluent, confluent, desuet, duel, influent, statuetă, siluetă
– în adjective feminine, la genitiv – dativ, singular și plural ambigue, asidue, continue, perpetue
– în verbe de conjugarea I cu sufix (la indicativ prezent, la conjunctiv prezent) (să) efectuez, (să) efectuezi, (să) efectueze
Se scrie și se pronunță u-a în verbe de conjugarea I care au rădăcina terminată în u accentua, atenua, efectua.
Se scrie și se pronunță u-u:
– în neologisme ca ambiguu, continuu, reziduu, vacuum, asiduu
– în formele accentuate ale unor substantive neutre terminate în -u iglu – igluul – igluuri; atu – atuul – atuuri; tabu – tabuul – tabuuri
Se scrie și se pronunță u-o în neologisme ca afectuos, defectuos, fastuos, maiestuos, respectuos, somptuos.
Se scrie și se pronunță o-a în neologisme ca coagula, boa, croat, protozoare
– în cuvine compuse sau derivate la întâlnirea dintre elementele componente, în care primul termen se termină în -o, iar al doilea începe cu -a coautor, fotoamator, radioamator
Se scrie și se pronunță a-a în cuvinte derivate cu un prefix terminat în -a, urmat de un cuvânt de bază care începe cu -a contraatac, supraalimenta.