Ce este gramatica?

Gramatica studiază regulile după care se modifică forma cuvintelor și regulile după care cuvintele se îmbină în propoziții și fraze.

Atunci când vorbim despre gramatică avem în vedere două aspecte: partea componentă a limbii, intitulată structura gramaticală a limbii, dar și disciplina lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a acelei limbi. Prin urmare, gramatica înseamnă un compartiment al limbii și studiul acestuia. Ambele perspective, prima obiectivă, iar cealaltă subiectivă, au în vedere un ansamblu de reguli de organizare și funcționare a unei limbi.

Regulile gramaticii

Deși studiul organizat al gramaticii unei limbi începe în școală, regulile gramaticii după care funcționează acea limbă sunt învățate mult mai devreme. Practic, regulile după care cuvintele își modifică forma și se îmbină între ele sunt deprinse odată cu învățarea primelor cuvinte. Chiar dacă nu suntem conștienți de acest proces, modul în care părinții ne vorbesc în primii ani de viață, felul în care înțelegem de la ei să folosim cuvintele limbii reprezintă primul contact cu gramatica și regulile ei. Ne-am folosit de aceste reguli din momentul în care am început să comunicăm cu cei din jurul nostru. Orice lucru pe care-l spunem, iar ceilalți îl înțeleg este posibil și în baza regulilor gramaticale pe care le-am antrenat atunci când am comunicat. Fără aceste reguli nu am fi capabili să legăm două cuvinte cu sens.

Dacă ar fi să descriem cât mai simplificat o regulă gramaticală, am putea spune că ea reprezintă o formulă de tipul “dacă… atunci”. Deși nu realizăm că folosim o astfel de formulă, cu toții o avem în minte și o utilizăm în mod automat. Bunăoară, dacă rostim se vede în mod automat gândim că aceste cuvinte se pot combina cu alte cuvinte de felul clar, bine, de la distanță, iar rezultatul este ceva cu sens: se vede clar, se vede bine, se vede de la distanță. La fel de automat știm că ele nu pot fi combinate cu alte cuvinte precum eu, tu, noi etc. În același timp putem spune că se vede își poate modifica forma, iar rezultatul să aibă sens se vedea bine, dar se vede clarul este lipsit de sens.

Se observă din exemplele anterioare că între cuvinte se stabilesc reguli care sunt raporturi cuprinse în formele cuvintelor și grupările de cuvinte, dar și în propoziții și fraze.

Părțile constitutive ale gramaticii

Privită din perspectiva regulilor, gramatica are două feluri de reguli: un ansamblu de reguli asupra formei cuvintelor și modificările ei și un alt ansamblu de reguli care privesc îmbinarea cuvintelor în procesul comunicării. Aceste două tipuri de reguli reprezintă totodată și părțile constitutive ale gramaticii: morfologia și sintaxa.

La fel ca și gramatica, morfologia și sintaxa pot fi privite atât ca părți ale limbii, dar și ca părți de studiu ale acesteia.

Între morfologie și sintaxă există o legătură strânsă, care rezultă chiar din definiția lor: cuvintele își modifică forma (morfologie) și intră obligatoriu în relații/îmbinări unele cu altele (sintaxa). Legătura între cele două părți este atât de strânsă, practic o parte nu poate fi studiată fără a face referire la cealaltă. Cu toate acestea, între cele două părți există o distincție metodologică, astfel încât fiecare tratează chestiunile dintr-un punct de vedere specific.

Merită menționat și faptul că morfologia și sintaxa se servesc reciproc. Sintaxa se folosește de morfologie prin utilizarea modificărilor formale ale cuvintelor pentru a realiza îmbinări cu alte cuvinte și pentru exprimarea raporturilor între îmbinări. Morfologia se folosește de sintaxă prin utilizarea în flexiune a îmbinărilor de cuvinte.

Unde se situează gramatica în studiul limbii?

Limba, privită ca un instrument prin care membrii unei comunități lingvistice comunică între ei, este definită ca un ansamblu de mijloace fonetice, lexicale și gramaticale, organizate în sisteme. Cele trei tipuri de mijloace formează nivelurile acelei limbi: nivelul fonologic, nivelul lexical și cel morfologic.

Prin urmare, gramatica, alături de fonetică (fonologie) și lexicologie (vocabularul) sunt cele trei părți componente care definesc o limbă vorbită și totodată disciplinele prin care este studiată acea limbă.

Și aici trebuie să accentuăm că părțile constitutive ale limbii, – gramatica, vocabularul, formarea cuvintelor și structura fonematică și morfematică -, sunt strâns legate între ele. De multe ori, în studiul gramaticii se fac multiple referire la aspecte care țin de compartimentele limbii enumerate anterior. Există specialiști care înglobează în studiul gramaticii formarea cuvintelor și structura fonetică a cuvintelor.

Tipuri de gramatici

În funcție de metodele de studiu și de accentul pus pe diferite aspecte ale domeniului studiat, gramatica poate fi:

  • Tradițională: prezintă faptele de limbă prin intermediul tradiției
  • Modernă: prezintă faptele de limbă prin metode moderne; la rândul ei gramatica modernă poate fi structuralistă (studiază structura gramaticală a limbii prin prisma opozițiilor din limbă) sau transformatională (are în vedere transformarea schemelor de bază posibile ale limbii)
  • Descriptivă sau sincronică: studiază structura limbii într-o anumită etapă
  • Istorică sau diacronică: studiază structura limbii din punct de vedere al evoluției ei
  • Comparată: abordează în paralel structurile mai multor limbi