Funcțiile sintactice ale adjectivului

Adjectivul poate avea în propoziție diferite funcții sintactice. Cele mai întâlnite sunt: atribut adjectival, nume predicativ, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de cauză.

Atribut adjectival

Haina albastră este a mea.
Cartea de română este o carte colorată.
Mijlocul meu de transport este o trotinetă ruginită.
Paza bună trece primejdia rea.

Nume predicativ

Mircea este cuminte.
Cartea de română este colorată.
Haina acesta este murdară.
Casa-i curată, aleea nemăturată.

Complement indirect

Din mic s-a făcut mare.
După ce am curățat-o, din neagră a devenit albă.
Din cuminte și ascultător a ajuns obraznic.

Complement circumstanțial

Complement circumstanțial de timp

Pe el îl știu bine de mic.
Pe Mihaela o cunosc de mică.

Complement circumstanțial de cauză

Copilul plângea de flămând.
Ea strălucește de curată.
De mândru ce e, nu salută pe nimeni.

Complement circumstanțial de mod

în toată viața ei a fost mai mult bolnavă decât sănătoasă.
După efort am fost mai mult mort decât viu.

Complement circumstanțial de relație

De deșteaptă ea e deșteaptă.
De frumoasă e frumoasă.

Complement circumstanțial opozițional

În loc de albă, a adus una neagră.

Complement circumstanțial cumulativ

În afară de roșii, i-am dus și trandafiri albi.

Complement circumstanțial de excepție

În afară de albe, nu are alte haine.

Element predicativ suplimentar

Elevele ascultă atente la profesoară.
Mi-o amintesc calmă și respectoasă.
L-am găsit foarte supărat.