Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect, însoțește și determină un substantiv. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
om frumos, oameni frumoși; mașină frumoasă, mașini frumoase
Cuprins
În general locul adjectivului este după substantivul pe care îl însoțește – mașină frumoasă, dar poate sta și înaintea acestuia – frumoasa mașină.
Poziționarea adjectivului înaintea substantivului determinat este frecvent întâlnită în operele literare, atunci când este urmărită accentuarea însușirilor unui anumit obiect – mândrul soare, dulce grai.
Adjectivul nu se desparte prin virgulă de substantivul determinat, indiferent de locul pe care îl ocupă față de substantiv. Când substantivul are mai multe adjective, ele se despart prin virgulă, dacă nu au cuvinte de legătură între ele sau sunt legate prin cuvintele dar, nici, însă.
Clasificarea adjectivelor
După numărul cuvintelor aflate în structura adjectivelor, acestea pot fi: simple – bun, rău, frumos, urât, harnic, leneș sau compuse.
Adjectivele compuse sunt formate prin contopirea mai multor cuvinte într-unul singur – atotștiutor, cumsecade, atotputernic, multimilenar ori prin alăturarea unor cuvinte despărțite prin liniuță de unire – social-politic, instructiv-educativ, alb-argintiu.
Alte adjective formate prin alăturarea elementelor componente:
– compuse din numele unui punct cardinal și un adjectiv care exprimă etnicitatea: nord-american, sud-american, nord-dunărean
– formate din mai multe adjective care arată originea etnică: franco-română, româno-bulgară, franco-anglo-americană; există câteva excepții în acest caz, atunci când adjectivul se referă la următoarele dialecte: dacoromân, istroromân, macedoromân, meglenoromân
– formate dintr-un adverb (înainte, așa), adjectiv (liber, nou) sau verb: înainte-mergător, liber-cugetător, nou-ales, propriu-zis, așa-zisă
După formele flexionare, adjectivele se împart în variabile – bun, alb, negru, greu, lung, cenușiu și invariabile – cumsecade, ferice, asemenea, atare, așa. (detalii la flexiunea adjectivelor)
Două sau mai multe cuvinte, care împreună au valoarea unui adjectiv, formează locuțiuni adjectivale.
Gradele de comparație ale adjectivului
Adjectivele pot avea trei grade de comparație:
Grad | Exemple | |
---|---|---|
Pozitiv | mare | |
Comparativ | de superioritate | mai mare |
de egalitate | la fel de mare | |
de inferioritate | mai puțin mare | |
Superlativ | relativ de superioritate | cel mai mare |
relativ de inferioritate | cel mai puțin mare | |
absolut | foarte mare |
Există și o serie de adjective care nu prezintă grade de comparație, în general cele care reprezintă însușiri care nu pot fi comparate – etern, viu, mort, rotund sau cele care reprezintă în sine forme de comparativ sau superlativ – superior, inferior, optim.
Funcțiile sintactice ale adjectivului
Adjectivul poate avea în propoziție funcțiile sintactice de atribut adjectival, nume predicativ, complement circumstanțial de timp, complement indirect, complement circumstanțial de cauză.
Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului
– prin conversiune: substantiv, adverb
– cu valoare de adjectiv: participiu, gerunziu, adverb
Valorile stilistice ale adjectivului
epitet, enumerație, inversiune, comparație, epitet cromatic, epitet metaforic, epitet personificator, antiteză