Cele mai întâlnite figuri de stil realizate cu ajutorul adjectivului sunt: epitetul (cromatic, metaforic, personificator), enumerația, inversiunea, comparația și antiteză.
Mai jos câteva exemple de figuri de stil realizate cu ajutorul adjectivului. Pentru mai multe detalii despre fiecare dintre figurile de stil menționate, vezi figurile de stil.
Epitete cu adjectiv
Tânguiosul bucium sună
L-ascultăm cu-atâta drag
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rariște de fag. (M. Eminescu)
Noaptea era neagră și mohorâtă, noapte de toamnă, tristă și năbușitoare. (L. Rebreanu)
Să știi că visul meu sălbatec
S-a mai aprins o dată-n ei. (O. Goga)
Răsare luna palidă pe dealuri,
Pe văi se lasă bruma argintie. (D. Zamfirescu)
Și păstori, ieșiți din vreme, câtre staul duc o turmă
De oi albe ca și norii unui cer îngândurat.,/ (I. Pillat)
Acum vuietul contenește, – biruitoare apa se așază între maluri, potolită, netedă ca o oglindă. (A. Vlahuță)
Dincolo se întinde un codru de stejari, groși și bătrâni, străbătuți de chiparoși închiși, care se subțiau la vârfuri ca niște sulițe uriașe. (B. Șt. Delavrancea)
La răsărit, pe cer atârna o uriașă perdea de flăcări. (L. Rebreanu)
Cerul era curat și luminios ca în zorii zorilor, doar câteva stele mari pâlpâiau, infricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. (L/ Rebreanu)
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet.,/ (M. Eminescu)
[…] valuri străvezii de aburi sclipitori se ridicau în unde crețe și, tremurând în zare, se topeanu în vapaia înaltă a cerului aprins. (C. Hogaș)
Personificări cu adjectiv
Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale
Sfiicioasă și smerită și-a vărsat razele sale (M. Eminescu)
De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată,
Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată,
Tristă-i firea, iară vântul sperios vo creangă farmă –
Singuratece isvoare fac cu valurile larmă. (M. Eminescu)
Și păstori, ieșiți din vreme, câtre staul duc o turmă
De oi albe ca și norii unui cer îngândurat. (I. Pillat)
Cerul era curat și luminios ca în zorii zorilor, doar câteva stele mari pâlpâiau, infricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. (L/ Rebreanu)
Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. ( A. Vlahuță)
Pomii din grădina dârdăiau cutremurați de frig, cu niște glasuri plângătoare și ostenite. (L. rebreanu)
Repetiții cu adjectiv
Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură. (M. Eminescu)
Antiteze cu substantiv
Toate-s vechi și nouă toate. (M. Eminescu)