Lexicologia (fr. lexicologie > gr. lexis =,,cuvânt, vorbă, termen”; gr. logos = ,,știință”) este o disciplină a lingvisticii care studiază sistemul lexical al limbii, adică modul în care este organizat, cum funcționează, cum se schimbă și cum se îmbogățește vocabularul unei limbi. Pe scurt, putem spune că lexicologia este studiul științific al vocabularului.
Lexicul și vocabularul sunt noțiuni sinonime în accepțiunea unor lingviști, în timp ce în accepțiunea altora lexicul este termenul îndreptățit pentru a desemna obiectul de studiu al lexicologiei. Pentru mai multe detalii despre noțiunile de lexic și vocabular, vezi vocabularul.
Cuprins
Unde se situează lexicologia în studiul limbii
Lexicologia se ocupă cu studiul nivelului lexical al limbii, acest nivel fiind dezvoltat pe baza nivelului fonologic al limbii și este în legătură directă cu nivelul vocabularul. La rândul său, nivelul lexical este baza pentru structurarea nivelului gramatical. Prin urmare, lexicologia, fonetica și gramatica sunt cele trei părți componente care definesc o limbă vorbită și totodată disciplinele prin care este studiată acea limbă.
Lexicologie sincronică și diacronică
Lexicologia studiază lexicul unei limbi în evoluția istorică și sub aspecte independente de evoluția istorică, de aici și împărțirea ei în diacronică și sincronică. Cele două abordări ale sistemului lexical sunt complementare, în sensul că descrierea lexicului actual se bazează pe studiul istoric al cuvintelor, iar studiul istoric are un termen de comparație în stadiul actual al lexicului.
Din perspectivă diacronică sau istorică, lexicologia unei limbi studiază dezvoltarea vocabularului de-a lungul timpului în strânsă legătură cu evoluția societății umane și cu a colectivității care vorbește limba respectivă. Obiectivul ei este stabilirea etimologiei cuvintelor sau analizarea schimbărilor de sens ale acestora, intervenite în timp. Lexicologia limbii române studiază lexicul de la momentul constituirii și evoluției lui, în toate perioadele de dezvoltare a limbii române, de la româna comună (secolele VI-XIII) și până în prezent.
Din perspectivă sincronică sau descriptivă lexicologia studiază lexicul unei limbi la un moment dat al existenței ei (de obicei momentul actual), cu scopul de a observa modul de manifestare al acestuia, precum și pentru stabilirea unităților lexicale și clasificarea lor după diverse criterii.
Lexicologie sincronică urmărește raportul dintre cuvânt și semnificația sa, o atenție specială fiind acordată sinonimiei, polisemiei, analizei structurale a lexicului și a elementelor sale componente.
Ramurile lexicologiei
Așa după cum reiese și din definiția anterioară, lexicologia studiază structura și dinamica lexicului (vocabularului), în ceea ce privește materialitatea, semnificația și originea. De aici rezultă și cele trei ramuri prin care se ocupă de studiul vocabularului:
- morfonemia – studiază structura materială a cuvintelor
- semantica sau semasiologia – cercetează sensurile cuvintelor, semnificația și dinamica sensurilor
- etimologia – studiază originea și evoluția cuvintelor
Lexicologie vs. lexicografie
Lexicologia nu trebuie confundată cu lexicografia. În prezent, prin lexicografie înțelegem disciplina care se ocupă cu stabilirea normelor și metodelor de întocmire a dicționarelor (monolingve, bilingve, explicative, etimologice, enciclopedice etc.)
Interesul inițial pentru studiul cuvintelor a avut loc în antichitate și a constat în întocmirea unor liste de cuvinte întâlnite în vorbire. Ulterior, pentru o perioadă timp, acest interes lingvistic a fost numit lexicologie, dar nu a depășit faza de întocmire a unor cataloage lexicale. Începând cu secolul XVIII, termenul lexicologie primește o definiție apropiată de cea actuală, iar catalogarea cuvintelor a intrat în aria de interes a lexicografiei.
Alte discipline lingvistice care au ca obiect de studiu cuvântul:
- onomasiologia: ramură a lingvisticii care studiază felul în care sunt numite obiectele din realitate.
- terminologia: disciplină lingvistică care are ca obiect de studiu felul în care sunt denumite concepte din diferite domenii de activitate tehnico-științifice.
- onomastica: disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii.