Semantica (fr. sémantique, gr. semantikos < sema = semn) sau semasiologia (fr. sémasiologie, gr. semasia = desemnare, logos = știință) este ramura lexicologiei care studiază sensurile cuvintelor.
Într-o accepțiune mai largă, semantica studiază sensul în general, nu doar pe cel al cuvintelor, ci și pe cel al propozițiilor și al frazelor. Conform acestei abordări, avem de a face cu o semantică lexicală, o semantică a enunțului și cu o semantică a frazei.
Definită mai restrâns, semantica studiază sensurile cuvintelor, categoriile semantice, schimbările de sens și cauzele acestor schimbări. Această definiție a semanticii are în vedere semantica lexicală și ea mai este denumită semasiologie. Există o serie de lingviști care preferă să folosească termenul de semantică, în timp ce alți lingviști îl preferă pe cel de semasiologie.
Semantică tradițională vs semantică modernă
Semantica tradițională (secolul XIX) se ocupa cu cercetarea sensurilor cuvintelor din perspectivă diacronică (istorică). Se urmărea doar felul în care cuvintele își schimbă sensul în paralel cu evoluția limbii.
Semantica modernă cercetează legăturile care apar între categoriile semantice, dar și caracterul sensului. Această abordare sincronică (statică), identificată de unii lingviști chiar ca o disciplină distinctă, nu poate fi desprinsă în totalitate de chestiunea evoluției sensului.
Sensul
După cum se observă, termenul de bază cu care operează semantica este conceptul de sens. De-a lungul timpului au fost oferite mai multe definiții și, totodată, o serie de termeni sinonimi pentru noțiunea de sens. Astfel, diverși cercetători înțeleg prin sens (semnificație, semnificat, denotat, desemnat, referent): un obiect denumit, o proprietate a lucrurilor, un obiect ideal, o noțiune, relația dintre semne, relația dintre semn și obiect, relația dintre semn și ideea despre obiect, relația dintre semn și activități umane, relația dintre oamenii care comunică prin intermediul semnelor.
Exprimările de mai sus sunt încercări de a prezenta sensul din diferite perspective. Privite individual, fiecare din accepțiunile de mai sus nu sunt suficiente pentru a surprinde în totalitate noțiunea de sens. Nuanțele menționat anterior sunt complementare, iar luate împreună răspund cel mai bine la întrebarea Ce este sensul?.
Dintr-o perspectivă generală, cercetătorii acceptă că sensul reprezintă o intensiune și o extensiune. Prin intensiune se înțelege un ansamblu de trăsături sau caracteristici prin care se definește un concept, iar prin extensiune, o categorie de obiecte care au trăsăturile respective. Prin urmare, sensul este însușirea obiectelor concrete, a proceselor, fenomenelor, caracteristicilor reflectate în mintea noastră, a oamenilor.
Sensul lexical
Dacă ne referim strict la sensul cuvintelor, sensul lexical este ceea ce numește, denumește, desemnează, denotă un cuvânt într-o limbă dată. Pentru detalii, vezi sensul cuvintelor.
Categorii semantice
În funcție de posibilitățile cuvintelor de a avea un sens sau mai multe sensuri și de modul în care formele cuvintelor și sensurile acestora se grupează, se pot distinge următoarele categorii semantice (semasiologice): monosemia, polisemia (polisemantism), sinonimia, omonimia, antonimia și paronimia.