Paronimele

Exemple

Paronimele sunt cuvinte aproape identice sau foarte asemănătoare ca formă, însă diferite ca înțeles, într-o mai mare sau mai mică măsură.

original / originar; pronume / prenume; familial / familiar; conjectură / conjunctură

De regulă este acceptat faptul că formele (corpul fonetic) paronimelor se deosebesc prin unul sau, cel mult, două foneme (sunete-tip). Dar există și lingviști care consideră paronime și cuvintele care diferă prin mai multe foneme. [vezi mai jos Paronime absolute și relative]

Clasificarea paronimelor

Relația dintre sensurile paronimelor este destul de permisivă și merge de la diferență până la echivalență totală sau parțială.

După natura relației semantice, putem distinge: paronime între care exista o diferență de sens – atlas / atlaz, bizon / vizon, corvetă / covertă, metal / metan; paronime între care există o relație semantică de tipul sinonimiei totale sau parțiale: epila / depila, reflua / refula; paronime între care există o relație semantică de tipul antonimiei: emigra / imigra, emigrant / imigrant.

Paronimele pot fi împărțite și după numărul fonemelor din care sunt alcătuite. Astfel putem avea paronime cu număr identic de foneme și paronime cu număr diferit de foneme.

Paronime cu număr identic de foneme: unul sau mai multe foneme diferite – evalua / evolua; învederat / inveterat; foneme combinate – cauzal / cazual; prefixe diferite – emigra / imigra; sufixe diferite – familiar / familial; rădăcină și sufixe diferite – oral / orar.

Paronime cu număr diferit de foneme: apostrof / apostrofă; eluda / elucida.

Paronime absolute și relative

Există și specialiști care consideră că diferența fonematică în cuplul paronimic nu trebuie neapărat să fie mică – unul sau două foneme. Conform acestora, cuvinte care au corpuri fonetice diferite cu mai mult de două foneme pot fi încadrate în categoria paronimelor. În funcție de aceste diferențe, aceștia împart paronimele în absolute și relative.

Cele absolute pot avea unul sau două foneme diferite: evalua / evolua – un fonem diferit; învederat / inveterat – două foneme diferite.

Paronimele relative pot avea trei sau mai multe unități fonetice diferite: accentuabil / accentual – trei foneme diferite; cauzalism / cauzalitate – patru foneme diferite; montan / muntenesc – cinci foneme diferite; amploare / amplitudine – șase foneme diferite.

Atracție paronimică

Consecința principală a formelor cvasiidentice a paronimelor este confundarea lor. Atunci când vorbitorii nu cunosc suficient de bine sensul și originea acestora, paronimele se atrag și se substituie. Fenomenul acesta este cunoscut sub numele de atracție paronimică sau confuzie paronimică.

complement / complimentEl i-a făcut un complement compliment.
iluzie / aluzieMihai și-a făcut aluzii iluzii deșarte.
dependențe / dependințeImobilul prezintă mai multe dependențe dependințe.