Formele de adjectiv luate împreună cu alte părți de vorbire, pentru a exprima diferite grade ale unei însușiri, constituie gradele de comparație ale adjectivului.
În general, adjectivele au trei grade de comparație: pozitiv, comparativ, superlativ. Există și câteva adjective care nu prezintă grade de comparație.
Cuprins
Gradul pozitiv
La gradul pozitiv, adjectivul arată însușirea unui obiect, fără a o compara cu însușirea altui obiect sau cu însușirea sa: mare, mic, cald, rece, roșu
– mașina mare, copacul mic, ceaiul cald, apa rece, tricoul roșu
Uneori adjectivele la gradul pozitiv pot fi însoțite de articolele: cel, cea, cei, cele
– copacul cel mare, mașina cea mare, copacii cei mari, mașinile cele mari
Gradul comparativ
La gradul comparativ, adjectivul exprimă:
– însușirea unui obiect comparată cu însușirea altui obiect:
Mașina albastră este mai mare decât mașina roșie.
– însușirea obiectului comparată cu aceeași însușire, dar într-o situație diferită:
Sania alunecă mai bine pe zăpadă decât pe iarbă..
Termenii comparației pot fi în aceeași propoziție, ca mai sus, sau în propoziții diferite:
Mașina albastră este mare. Mașina roșie este mai mare.
Aerul este curat în oraș. La munte este însă mai curat.
Gradul comparativ poate prezenta trei trepte ale însușirii, cu ajutorul unor adverbe sau locuțiuni adverbiale:
– comparativul de superioritate: mai mare
– comparativul de egalitate: la fel de mare, tot atât de mare, tot așa de mare
– comparativul de inferioritate: mai puțin mare
Termenii comparației sunt legați prin adverbele decât, ca – mai mare decât …, mai mare ca … sau prin locuțiunile prepoziționale față de, în comparație cu – mai mare față de …, mai mare în comparație cu ….
Gradul superlativ
La gradul superlativ, adjectivul arată însușirea la gradul cel mai scăzut sau cel mai înalt și pot fi de două feluri: relativ sau absolut.
Gradul superlativ relativ
Adjectivul la gradul superlativ relativ arată însușirea la gradul cel mai înalt sau cel mai scăzut comparată cu aceeași însușire a altor obiecte sau cu însușirea aceluiași obiect în situații diferite. Gradul superlativ relativ este de două feluri:
– superlativ relativ de superioritate – cel mai mare: Copacul acesta este cel mai mare dintre toți copacii din pădure.
– superlativ relativ de inferioritate – cel mai puțin mare: Dintre toți copacii din jur acesta este cel mai puțin mare.
În cazul unui substantiv care prezintă mai multe adjective la gradul superlativ relativ și se urmărește accentuarea gradului superlativ al însușirilor, articolele cel, cea, cei, cele pot fi repetate înaintea fiecărui adjectiv: omul cel mai bun, cel mai harnic și cel mai voinic vs. omul cel mai bun, harnic și voinic.
Gradul superlativ absolut
Adjectivul la gradul superlativ absolut arată cel mai înalt grad al însușirii, fără a compara însușirea cu însușirile altor obiecte sau cu însușirea aceluiași obiect în împrejurări diferite.
În cele mai multe situații, superlativul absolut se construiește cu ajutorul adverbului foarte – foarte mare, foarte frumos, foarte departe. În unele cazuri este format și cu ajutorul adverbului tare – tare frumos.
Atunci când se dorește accentuarea unor însușiri sunt folosite și mijloace mai expresive decât adverbele foarte și tare:
adverbe și locuțiuni adverbiale: prea, nemaipomenit de, grozav de, din cale-afară de, nespus de, neînchipuit de, nemaipomenit de, minunat de, nevoie-mare
reluarea adjectivului printr-un diminutiv: singur-singurel
substantive cu valoare de adverb de mod: tun, foc – sănătos tun, frumos foc
repetarea adjectivului: mare, mare; mică-mică
prelungirea unor sunete: rrrece, maaare
Adjective fără grade de comparație
O serie de adjective nu prezintă grade de comparație, în general cele care reprezintă însușiri care nu pot fi comparate – complet, întreg, etern, viu, mort, rotund, unic, strămoșesc, perfect sau cele provenite din limba latină, unde erau forme de superlativ ori comparativ – suprem, superior, inferior, optim, major, minor, interior, exterior, posterior, minim.