Verbul este o parte de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni ale persoanelor sau obiectelor. Verbele pot indica: stări ale obiectelor, posesia unui obiect de către alt obiect, necesitatea acțiunilor sau de a avea obiecte, posibilitatea de face anumite acțiuni, voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune etc.
Mihai mănâncă. (acțiune)
Ioana citește. (acțiune)
Mașina stă în parcare. (stare)
Vasile are o carte. (posesie)
Cartea are multe pagini. (posesie)
Trebuie să mănânc. (necesitate)
Îmi trebuie o mașină. (necesitate obiecte)
Pot să cânt la pian. (posibilitate)
Vreau să merg la film. (dorință)
Doresc o prăjitură. (dorință)
Atunci când se dorește numirea unui verb se folosește forma verbală, nepersonală a acelui verb, numită infinitiv. Prin urmare se spune verbul a fi, a mânca, a fi, a vedea, a merge etc.
Cuprins
Clasificarea verbelor
După capacitatea verbului de a forma singur predicatul, verbele se împart în: verbe predicative – au înțeles de sine stătător și verbe nepredicative – nu au înțeles de sine stătător; vezi verbele predicative și nepredicative.
Verbele nepredicativ sunt de două feluri: verbe auxiliare și verbe copulative; vezi verbe copulative și auxiliare.
În funcție de persoană verbele pot fi: verbe personale – prezintă forme pentru toate persoanele și verbe impersonale – acțiunea nu poate fi atribuită unei persoane.
După relația dintre verb și complementul direct, verbele pot fi: verbe tranzitive și verbe intranzitive; vezi verbe predicative și nepredicative.
Conjugările verbelor
În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la infinitiv, verbele pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a, conjugarea a IV-a.
conjugarea I* | conjugarea a II-a | conjugarea a III-a | conjugarea a IV-a | ||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
-a | a mânca a lucra a alerga a cânta | -ea | a tăcea a ședea a vedea a plăcea | -e | a face a crede a duce a pune | -i, -î | a citi a veni a hotărî a coborî |
*Următoarele verbe sunt de conjugarea I: a crea, a procrea, a recrea, a agrea, a veghea, a îngenunchea.
Flexiunea verbului
Categoriile gramaticale (aspectele după care își schimbă forma) specifice verbului sunt: diateza, modul, timpul, persoana și numărul.
În limba română verbul are trei diateze: activă, reflexivă și pasivă.
Modurile verbului se împart în moduri personale (predicative) și nepersonale (nepredicative). Cele personale își schimbă forma după persoane și sunt patru la număr: modul indicativ, modul conjunctiv, modul condițional-optativ, modul imperativ. Modurile impersonale nu-și schimbă forma după persoane și sunt formate din: modul infinitiv, modul participiu, modul gerunziu, modul supin.
Momentul în care se îndeplinește acțiunea este exprimat cu ajutorul timpurilor. Atunci când acțiunea se petrece în momentul vorbirii verbul este la timpul prezent. Când acțiunea se petrece înainte de momentul vorbirii, verbul este la timpul trecut. Atunci când acțiunea se petrece după momentul vorbirii, verbul este la timpul viitor.
Funcțiile sintactice ale verbelor
predicat, subiect, nume predicativ, atribut verbal, atribut adjectival, complement direct, complement indirect, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de scop, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de cauză
Schimbarea valorii gramaticale a verbului
substantiv, valoare adjectivală, valoare substantivală, valoare adverbială, adjectiv