Raporturile sintactice în propoziție (relațiile sintactice) înseamnă legăturile sintactice între unitățile sintactice ale propoziției – părțile de propoziție.
În limba română, există patru feluri de raporturi sintactice: raportul de coordonare, raportul de subordonare, raportul apozițional (apozitiv) și raportul predicativ (de inerență).
Cuprins
Clasificarea raporturilor sintactice
Raport de coordonare
Raportul de coordonare este raportul de egalitate sintactică între două sau mai multe unități sintactice, aflate într-o succesiune, au aceeași importanță, nu depind una de alta, nu își aduc lămuriri una alteia. (unități sintactice aflate în coordonare se notează astfel: C1+C2+C3)
Două mașini mari, negre erau în parcare. – C1+C2 – coordonare
Două mașini mari și negre erau în parcare. – C1+C2 – coordonare
Coordonare se poate realiza în doua moduri: prin juxtapunere și prin joncțiune.
Coordonare prin juxtapunere (parataxă)
Coordonarea prin juxtapunere se realizează prin alăturarea unor unități sintactice de același fel sau diferite și despărțirea lor prin virgulă.
A plecat iute, chiuind de bucurie. – unități sintactice diferite
Coordonarea prin joncțiune
Coordonarea prin joncțiune se realizează prin contact între unitățile sintactice de același fel sau diferite, realizate prin intermediul conjuncțiilor și al locuțiunilor conjuncționale coordonatoare (și, dar, ci)
Viața lui a fost grea și tristă. – și conjuncție coordonatoare
Raport de subordonare
Raportul de subordonare este un raport de inegalitate sintactică între două unități sintactice. Unitățile nu au aceeași importanță, iar una depinde de cealaltă. O unitate se numește regent (determinat) și este notată cu R, iar cealaltă subordonat (determinant) și este notată cu S. (relația dintre cele două poate fi notată S→R sau R←S)
În fiecare zi citesc ceva frumos. – fiecare zi și ceva frumos – S→R
Subordonare prin juxtapunere (parataxă)
Subordonarea prin juxtapunere se realizează prin alăturarea unităților sintactice diferite (alăturarea subordonaților la regenți), fără ajutorul elementelor de joncțiune.
Au citit o carte bună. – carte și bună – R←S
Subordonare prin joncțiune
Subordonarea prin joncțiune se realizează prin contact între unități sintactice diferite cu ajutorul prepozițiilor, al locuțiunilor prepoziționale, al conjuncțiilor și locuțiunilor conjuncționale, al pronumelor, adjectivelor și adverbelor relative.
Am fost salutat de către colegii mei. – subordonare prin joncțiune colegii cu ajutorul prepoziției de către față de predicatul am fost – R←S
Raport apozițional
Raportul apozițional este un raport special și este evidențiat prin intonație, pauză în rostire și punctuație. Se naște între doi termeni, atunci când unul primește o explicație (termen explicat – E), iar celălalt este o apoziție (Ap). Deoarece și E și Ap identifică același conținut (obiect, persoană) este notat E=Ap.
Vecinul meu, fotbalistul, vine imediat. – E – vecinul, Ap – fotbalistul
Raport predicativ
Raportul predicativ este un raport special și se naște între subiect și predicat. Se notează S↔P și semnifică relația de interdependență sintactică, de reciprocitate, precum și faptul că fiecare impune anumite condiții. Concret, subiectul cere verbului-predicatului caracteristici de număr și persoană.