Aparatul auditiv este responsabil cu receptarea sunetelor produse de aparatul fonoarticulator. De asemenea, el are rolul de a transforma sunetele emise de un vorbitor (emițător) în impulsuri nervoase, care sunt ulterior decodificate de creierul ascultătorului.
Cuprins
Alcătuirea aparatului auditiv
Aparatul auditiv este format din: canal auditiv extern (receptarea sunetelor), membrana timpanică (receptarea și vibrarea la contactul cu sunetele), grup de oscioare (transmiterea vibrațiilor), urechea internă (cohleea) ‒ (decodificarea vibrațiilor).
Fiecare parte a aparatului auditiv contribuie la captarea, amplificarea și decodificarea caracteristicilor esențiale ale sunetelor emise de vorbitori, asigurând o percepție corectă a vorbirii. Acest proces transformă energia acustică în semnale pe care creierul le interpretează ca sunete distincte de vorbire.
Canalul auditiv extern
Canalul auditiv extern captează sunetul (undele sonore) și îl conduce spre urechea mijlocie. Funcționează ca un rezonator natural care amplifică anumite frecvențe sonore, facilitând percepția clară a sunetelor de vorbire. Sunetele produse de aparatul fonator sunt captate și direcționate către membrana timpanică, unde energia lor acustică este menținută. Caracteristicile fizice ale canalului auditiv extern influențează percepția calităților fonetice ale sunetelor, precum frecvența fundamentală și formantele vocale (zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic).
Membrana timpanică
Membrana timpanică are rol în receptarea sunetelor. Aceasta vibrează în funcție de intensitatea și frecvența sunetelor, diferențiind vocalele deschise de cele închise sau consoanele surde de cele sonore. Prin vibrațiile sale, membrana timpanică contribuie la transmiterea fidelă a caracteristicilor fonetice, precum durata și intonația sunetelor. Variabilitatea sunetelor lingvistice, cum ar fi diferențele dintre vocale și diftongi, este percepută inițial prin răspunsurile precise ale membranei timpanice.
Un grup de oscioare
Grupul de oscioare – format din ciocan, nicovală și scăriță – amplifică vibrațiile complexe asociate sunetelor și le transmite către urechea internă. În acest proces, sunetele își păstrează caracteristicile fonetice, cum ar fi intensitatea și ritmul. Grupul de oscioare asigură transmiterea detaliată a frecvențelor înalte, importante pentru perceperea consoanelor precum /s/ sau /t/. Sistemul de oscioare permite diferențierea între sunetele surde și sonore, esențială pentru înțelegerea contrastelor fonetice.
Urechea internă
Urechea internă (cohlea) transformă vibrațiile mecanice în impulsuri nervoase, care sunt transmise creierului prin nervul auditiv. Mai exact, vibrațiile transmise de scăriță generează mișcări ale fluidului din cohlee, unde frecvențele caracteristice ale sunetelor sunt analizate spectrofonetic. Apoi, celulele ciliate transformă aceste vibrații în impulsuri nervoase, conservând trăsături fonetice precum tonul și timbrul. Cohleea descompune sunetele complexe, cum ar fi diftongii și consoanele africate, în componentele lor fonetice fundamentale.