Semivocalele

Semivocalele reprezintă o clasă de sunete articulate care îmbină trăsături ale vocalelor și ale consoanelor. Deși sunt fonetic similare vocalelor, ele au particularități unice care le diferențiază și le conferă un rol specific în structura fonologică a limbii. Aceste sunete sunt esențiale pentru formarea diftongilor și triftongilor, îmbogățind astfel diversitatea fonetică și prozodia limbajului.

În limba română, cele patru semivocale sunt: i̯, u̯, o̯, e̯. Acestea corespund vocalelor i, u, o, e, dar apar ca semivocale doar în anumite contexte fonetice, în funcție de poziția lor în silabă și de relația cu alte sunete.

Diferența dintre vocale și semivocale

Semivocalele sunt articulate similar cu vocalele, însă se disting printr-o deschidere vocalică mai redusă și prin durata scurtă. Acest lucru este evident în exemple precum:

e vocală: bețe, seră, sfe
e semivocală: bḙat, sḙară, vrḙa

i vocală: in, vin, plin
i semivocală: ar, dai̯, va

o vocală: dor, mor, spor
o semivocală: do̯are, mo̯are, so̯are

u vocală: unu, sursă, cu
u semivocală: noṷă, metroṷ, fi
(vocala din silabă este îngroșată, semivocala are semnul distinctiv dedesubt)

Semivocalele se disting de vocale prin câteva trăsături esențiale:

Apropierea limbii de palat: Aceasta este mai pronunțată decât în cazul vocalelor, generând o constricție mai mare în fluxul de aer.

Durata și intensitatea: Semivocalele sunt mai scurte și mai slabe din punct de vedere sonor în comparație cu vocalele, având o intensitate redusă.

Lipsa independenței silabice: Spre deosebire de vocale, semivocalele nu pot forma singure o silabă. Ele apar exclusiv alături de vocale, alături de care creează diftongi sau triftongi. Altfel spus, dacă într-o silabă par a exista două vocale, una dintre ele trebuie să fie semivocală.

Rol în formarea diftongilor și triftongilor

Semivocalele sunt indispensabile în formarea diftongilor (combinarea unei vocale cu o semivocală, ex. ai, au) și triftongilor (combinarea unei vocale cu două semivocale, ex. iau, eau). În aceste structuri, semivocalele asigură tranziția fonetică între sunete și contribuie la ritmul și melodia limbii.

i-de-al vs. deal
În primul cuvânt e este vocală și formează silabă singur. În al doilea cuvânt este semivocală, nu poate forma singur silabă, dar formează un diftong cu ajutorul vocalei a.

ha-i-nă vs hai-nă
În primul cuvânt cu înțelesul de “rea la suflet”, i este vocală, formează silabă singur. În al doilea cuvânt cu înțelesul de “îmbrăcăminte”, este semivocală și nu poate forma singur silabă. Pentru ca silaba să existe are nevoie de vocala a, împreună cu care formează un diftong.