Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau complement de partea de vorbire determinată. Este un instrument gramatical și nu are un înțeles de sine stătător, motiv pentru care nu are nici funcție sintactică.
de, la, spre, cu, sub, prin, pentru etc.
Prepoziția stă în fața părții de propoziție pe care o introduce și poate fi sau nu despărțită de partea de propoziție prin alte cuvinte.
Am învățat să merg pe bicicletă.
Am învățat să merg pe această bicicletă.
Cuprins
Clasificarea prepozițiilor
După alcătuire
După alcătuire prepozițiile sunt de două feluri:
simple – a, pe, la, spre, cu, de, fără, sub, în, pentru, către, contra, lângă, peste; din (de + în), prin (pre în), dinspre (de + înspre); grație, mulțumită, datorită
compuse – de la, de pe la, pe la, de lângă, fără de, despre, de către, de peste, de după, de prin, de pe, de sub, pe lângă, de pe lângă, pe sub
Există cercetători care nu încadrează până la, de pe, de la, pe la în categoria prepozițiilor compuse, ci le considera grupuri de două prepoziții. Argumentul acestora este că prepozițiile din grupurile de prepoziții pot fi folosite independent, spre deosebire de termenii prepozițiilor compuse.
A mers până la munte. → A mers la munte. → A mers până aici. – până la – grup de prepoziții
Copiii sunt protejați de către părinți. → Copiii sunt protejați de părinți. → Copiii sunt protejați către părinți. – de către – prepoziție compusă
După origine
După origine prepozițiile se împart în moștenite din latină, împrumuturi din alte limbi, formate în limba română:
din latină – a, cu, de, în, la, pe, asupra, către, fără, pentru
din alte limbi – contra, versus, per, via
din limba română (compunere) – despre, dinspre, înspre, de la, de pe la
din limba română (conversiune) – grație, mulțumită; datorită; deasupra, înaintea, asemenea, aidoma, potrivit – din substantive, verbe (participiu) și adverbe
După regim
După regim – cazurile pe care le impun, prepozițiile se împart în prepoziții cu regim de acuzativ, cu regim de dativ și cu regim de genitiv.
cu regim de acuzativ – a, pe, la, spre, cu, de, fără, sub, în, prin, pentru, către, contra, lângă, peste; de la, de pe la, de lângă, fără de, dinspre, despre, de către
cu regim de genitiv – împotriva, asupra, contra, înaintea, înapoia, împrejurul, îndărătul, dedesubtul
cu regim de dativ – grație, mulțumită, datorită; asemenea, aidoma, așijderea, contrar, conform, potrivit
Există cercetători care consideră că asemenea, aidoma, așijderea, contrar, conform, potrivit nu sunt prepoziții, ci adverbe, deoarece pot apărea singure și sunt identice cu forma de masculin singular a adjectivelor.
Acționează conform planului. (adverb) → A fost un pas conform planului. (adjectiv masc.) → A fost o decizie conformă planului. (adjectiv fem.)
Observații
O serie de prepoziții sunt provenite din adverbe – deasupra, împrejurul, împotriva, înaintea. Când sunt articulate, aceste prepoziții sunt construite cu substantive sau pronume în genitiv ori cu adjective posesive la acuzativ – deasupra mesei, înaintea lor, împotriva noastră. Nearticulate, prepozițiile sunt construite cu pronume personale neaccentuate – împotrivă-mi.
Când se află înaintea articolului nehotărât, numeralului sau adjectivului pronominal nehotărât un, o, înaintea pronumelor și adjectivelor demonstrative sau a altor cuvinte care încep cu vocalele a, î, prepozițiile dintru, întru, printru pierd vocala u și sunt urmate de cratimă: dintr-un, dintr-o, într-un, într-o, într-acest, într-aceasta, dintr-acest, printr-un, printr-o, dintr-însul, dintr-însa.
Prepoziții versus locuțiuni prepoziționale
Grupurile de cuvinte cu înțeles unitar care au valoarea unei prepoziții se numesc locuțiuni prepoziționale. Prepozițiile compuse pot fi confundate cu locuțiunile prepoziționale. Diferența dintre ele constă în părțile de vorbire din care sunt alcătuite: în timp ce prepozițiile compuse sunt formate doar din prepoziții, locuțiunile prepoziționale au în alcătuire o prepoziție, dar și o altă parte de vorbire.