Elementul predicativ suplimentar este partea secundară de propoziție care are dublă subordonare: față de verbul cu a cărui acțiune este simultan și față de numele la care se referă, ca acțiune și caracteristică. De regulă, însoțește un verb, dar poate sta alături și de o interjecție predicativă și exprimă caracteristica sau acțiunea unui substantiv sau pronume.
Copiii ascultă atenți.
atenți – element predicativ suplimentar, subordonat verbului ascultă și substantivului copiii; simultan cu acțiunea verbului ascultă – ascultă atenți și exprimă caracteristica substantivului copiii – copiii atenți
Ele mergeau cântând.
cântând – element predicativ suplimentar, subordonat verbului mergeau și pronumelui ele; simultan cu acțiunea verbului mergeau – mergeau cântând și exprimă caracteristica pronumelui ele – ele cântând
Copiii ascultă atenți. (cum ascultă? atenți; care copii? atenți)
Cuprins
Identificarea elementului predicativ suplimentar
Elementul predicativ suplimentar poate fi identificat prin disocierea în două construcții: una verbală și alta cu predicat nominal sau ambele verbale.
Copiii ascultă atenți. → Copiii ascultă și erau atenți. – formă verbală + predicat nominal
Ele mergeau cântând. → Ele mergeau și cântau. – ambele forme verbale
L–am găsit supărat și indecis. → L-am găsit supărat și l-am găsit indecis.
Elemente regente
Elementul predicativ suplimentar poate fi subordonat următoarelor elemente regente:
substantiv și verb; părți de propoziție: subiect și predicat
Maria a venit supărată. – supărată = element predicativ
pronume (D) și verb: părți de propoziție: complement indirect, predicat
Îi ziceam Rex.
pronume (Ac) și verb; părți de propoziție: complement direct, predicat
Îl strigam Pufi.
L–am lăsat trist.
A pus pe acela paznic.
pronume (Ac) și verb la participiu; părți de propoziție: atribut adjectival, complement de agent
Știrea spusă de ea plângând ne-a cutremurat.
Mijloace de exprimare
Elementul predicativ suplimentar poate fi exprimat prin substantive, adjective, verbe la gerunziu, adverbe, interjecții.
substantiv
L–am botezat Cici. (N)
S–a dat drept polițist. (Ac)
Îl știam contra guvernului. (G)
Îl percepeam aidoma profesorilor lui. (D)
pronume
L–am considerat al meu. (N)
Te știam împotriva mea. (Ac)
O știa a nimănui. (G)
O știam împotriva lor. (G)
O știam asemenea lor. (D)
numeral
Copiii se grupează câte trei.
adjectiv
Sorin cântă vesel.
verb
Maria intră trântind ușa. (gerunziu)
Îi credeam pe catalani (= FC Barcelona) de neînvins. (supin)
O știam a fi solidară cu noi. (infinitiv)
Marcel stă încruntat. (participiu)
adverb
Nu știu1/ cum l–ați întâmpinat.2/
interjecție
Ne–au lăsat paf!
Confuzii cu alte părți de propoziție
Elementul predicativ suplimentar poate fi confundat cu părțile de propoziție cu care prezintă asemănări: numele predicativ, atributul sau unele complemente (direct și circumstanțial de mod).
În exemplele de mai jos, predicatele verbale sunt urmate de elemente predicative suplimentare. Uneori, în gramaticile școlare, în astfel de situații, este acceptată identificarea acestei părți de propoziție cu predicatul nominal.
El se crede inginer.
El se considera medic.
El se cheamă George.
El se numește Andrei.
El se face aviator.
Există și propoziții, precum cele de mai jos, în care această identificare nu este permisă. Verbele sunt tranzitive, iar adjectivul și substantivul nu se referă la subiect, ci la complementul direct.
Îl credeam curajos. (= Eu (pe el) îl credeam curajos. = el e curajos, nu eu; eu = subiect; pe el, îl – complement direct)
Pe ea o cheamă Maria.
L-am făcut student.
În cazul confuziei elementului predicativ suplimentar cu un atribut sau complement de mod, se urmărește partea de vorbire determinată și parte de vorbire prin care se exprimă.
Ei cântă un cântec vesel. – vesel – substantiv, atribut, determină substantivul cântec
Ei cântă vesel un cântec. – vesel – adverb, complement de mod, detemina un verb
Ei cântau veseli. – veseli – adjectiv, element predicativ suplimentar; determină un verb si pronume
Acordul elementului predicativ suplimentar cu numele la care se referă
Elementul predicativ suplimentar se acordă în gen și număr cu numele determinat, nu în gen.
Băieții ascultă atenți.
Fetele ascultă atente.
Băieții și fetele ascultă atenți.
Dacă în exemplele anterioare ar putea părea că acordul se face și în caz, exemplele următoare dovedesc contrariul. Elementul predicativ suplimentar se referă la un complement indirect în dativ.
Lectura unei cărți socotite celebră m-a încântat. – celebră – element predicativ supliemntar, fără acord
Lectura unei cărți celebre m-a încântat. – celebre – atribut, acord cu substantivul determinat, complement indirect în D
M-am adresat unei persoane considerate cinstită. – nu cinstite
Locul în propoziție
Locul obișnuit al elementului predicativ suplimentar este după verbul pe care îl determină și după numele la care se referă. Este posibilă și topica schimbată, dar dacă elementului predicativ suplimentar este așezat imediat după numele determinat poate fi identificat greșit ca fiind atribut.
Aleargă fata veselă. vs Fata aleargă veselă.
Punctuația
Elementul predicativ suplimentar nu se desparte prin virgulă (nici gramatical) de elementele sale regente. Punctuația lui nu trebuie confundată cu punctuația atributului circumstanțial izolat.
Am găsit–o pe mama adormită. – element predicativ suplimentar
Maria a sunat, bucuroasă. – atribut circumstanțial izolat