Punctuația reprezintă o parte componentă a scrierii și, totodată, o ramură a gramaticii, formată dintr-un sistem de semne grafice convenționale. Aceste semne grafice sunt denumite semne de punctuație. Cu ajutorul lor, un text este structurat grafic astfel încât să corespundă conținutului, intențiilor vorbitorului și să permită o citire corectă.
O definiție cuprinzătoare, care ține cont de implicațiile gramaticale, dar și de cele fonetice și prozodice (pauză, intonație, accent), prezintă punctuația ca fiind un sistem de semne convenționale care au rolul de a despărți unitățile sintactice după raporturile stabilite între părți de propoziție, propoziții și fraze și de a atrage atenția asupra intonației și pauzelor corespunzătoare.
În limba română, următoarele semene grafice sunt considerate semne de punctuație: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula, punctul și virgula, două puncte, ghilimelele, linia de pauză, linia de dialog, parantezele, punctele de suspensie.
Pentru o mai bună evidențiere a semnelor de punctuație la care se face referire în exemple, ele vor fi încadrate între paranteze pătrate []. Spre exemplu, semnul întrebării este marcat astfel: [?].
O parte dintre semnele de punctuație sunt folosite și ca semne ortografice. Mai multe detalii despre distincția dintre cele două tipuri de semne, la semnele de punctuație versus semnele ortografice.
Rolul punctuației
Rolul fundamental al punctuației este de a oferi orientare în organizarea sintactică a textului.
Funcția de bază a punctuației este cea delimitativă: aceasta poate delimita enunțurile din care este format un text și, în cadrul unui enunț, unități sintactice interioare aflate în diferite raporturi de coordonare, subordonare sau unități independente.
Am cumpărat un buchet de flori[.] L-am ambalat frumos și m-am îndreptat către casă[.] I l-am oferit mamei imediat ce am pășit pragul casei[.] – o propoziție independentă și o frază formată prin coordonare, delimitate la final prin punct
Textul scris ieri este despre mine[,] despre noi[,] dar și despre viața mea anterioară. – delimitarea unor unități sintactice interioare
Iată[,] draga mea soție[,] ce carte interesantă am cumpărat. – o unitate interioară independentă, fără raporturi în enunț, delimitată prin virgulă
Cu ajutorul punctuației este efectuată delimitarea tipurilor de comunicare, vorbirea directă de vorbirea indirectă.
Într-un final am întrebat[:] de ce nu au fost toți prezenți[?] (o propoziție interogativă directă, delimitată prins semnul întrebării, precedată de o propoziție independentă delimitată prin două puncte)
Prin delimitare sau nedelimitare, punctuația poate identifica sintactic ori semantic natura unor unități sintactice.
Cărțile noi[,] pe care le-am cumpărat ieri[,] sunt potrivite și pentru tine. (delimitarea prin virgule a unei propoziții atributive explicative)
Când vei vedea jocul [] pe care ți l-ai dorit [] te vei bucura. (o propoziție atributivă neizolată)
Prin delimitarea cu anumite semne poate fi identificat caracterul interogativ sau exclamativ chiar și în interiorul unei fraze enunțiative.
Vaza spartă de tine (oare intenționat[?]) era de la bunica mea. – o propoziție incidentă interogativă delimitată prin paranteze rotunde
Există situații, mai ales cele conversaționale, în care punctuația are rolul de a substitui comunicare nonverbală. Semnul întrebării, semnul exclamării și punctele de suspensie, singure sau îmbinate, sunt semnele de punctuație cele mai des folosite în astfel de situații.
— Ai fost la școală astăzi?
— Pe mine mă întrebi?
[— !?]
— Îl știi pe Vasile?
[— …]
— Vasile, de la scara…
[— …]
Când punctuația este interzisă
Din cauze sintactice, legătura dintre unitățile interioare fiind foarte strânse, punctuația este interzisă în următoarele cazuri:
Între subiect și predicat (dacă nu există explicații intercalate)
Filmul vizionat [] a fost foarte slab.
Între propoziția subiectivă și regenta ei
Bine [] că nu ne-am întâlnit.
Între verbul copulativ și numele predicativ
Scopul examenului este [] de a testa cunoștințele studentului și de a fi [] un indicator al golurilor acestuia.
Între propoziția predicativă și regenta ei
Prăjitura asta e [] cum îți place ție.
Între unități coordonate prin și
Ce e cu aceste note mici [] și cum au fost ele posibile?