Semnul exclamării este semnul de punctuație care marchează intonația propozițiilor și a frazelor exclamative.
Semnul exclamării poate fi privit din trei perspective:
– ca semn de punctuație finală cu funcție de delimitare determinată sintactic și prozodic (pauză finală)
– ca semn de punctuație interioară cu funcție de delimitare și determinată sintactic și prozodic
– ca semn de punctuație interioară fără funcție de delimitare
Semnul exclamării poate fi folosit și în delimitări determinate de interpretarea vorbitorului, corelate cu pauza și intonația. Se poate raporta la un cuvânt sau mai multe, marcând atitudinea vorbitorului.
Semnul exclamării poate fi repetat imediat sau poate fi asociat cu alte semne de punctuație, precum semnul întrebării sau punctele de suspensie.
Punctuație finală
Ca punctuație finală, semnul exclamării marchează caracterul exclamativ al unui enunț, fie o propoziție independentă, fie frază declarativă sau interogativă directă. Delimitarea este determinată sintactic și notează pauza finală, precedată de o intonație exclamativă.
Ce mare este casa aceasta[!] – propoziție enunțiativă exclamativă
Ce rău îmi pare că nu am ajuns la concert[!] – frază enunțiativă exclamativă
Cum să nu fie asta cea mai bună veste pe care am primit-o vreodată[?!] – frază interogativă exclamativă
Nu i-ar mai ajuta Dumnezeu[!]… (M. Eliade) – propoziție optativă
Vreau notă mare la examen[!] – propoziție imperativă
Frumos mi-ar sta cu premiul cel mare în mână[!] – propoziție potențială
Bine ar face să-i tragă o sfântă bătaie[!] (L. Rebreanu) – frază optativă
M-or vedea necăjit și m-or ajuta[!] – frază potențială
Vino și ajuta-mă acum[!] – frază imperativă
Semnul exclamării are funcție de delimitare și în formule de adresare (apeluri, discursuri), când urmează după vocative. Poate fi înlocuit de virgulă, dar atunci enunțul este lipsit de caracterul exclamativ. Semnul exclamării poate fi multiplicat imediat, marcând intensitatea exclamativă.
Cetățeni[!!] Astăzi se împlinesc 30 de ani de la Revoluția din 1989[!!!]
Funcție de identificare
Din perspectiva identificării, semnul exclamării este limitat doar la caracterul exclamativ și marchează opoziția dintre exclamativ și afirmativ. În anumite contexte, deoarece nu poate distinge contururi intenționale, variațiile de accent sau înălțimea tonului, nu poate identifica afecte. Identificarea intenției vorbitorului este dedusă din context, identificarea prin intermediul semnului de punctuație fiind limitată.
Vine mama[!] – exclamarea poate exprima bucurie, avertisment, regret, surpriză
Ce mai viață[!] – poate transmite admirație, regret, durere, dezgust, tristețe
Replică mută
Folosit în dialog, semnul exclamării înlocuiește mimica și gesturile, reacțiile non-verbale ale interlocutorului, fiind o replică mută.
– Am să te rog să mă ajuți, deși mi-ai promis că nu o să o mai faci.
– [!]
– Nu mă refuza… – nedumerire și surprindere
Punctuație interioară
Semnul exclamării poate prelua funcția delimitativă a unui semn de punctuație interioară, marcând astfel pauze interioare, precedate de intonație exclamativă. În situațiile de mai jos, virgula ar putea lua locul semnului exclamării, dar contextele ar fi lipsite de intonații exclamative.
Începând de astăzi sunt pe picioarele mele[!] pe picioarele mele definitiv[!] – nume predicativ reluat în propoziție
Nu mă dau bătut nici mort[!] nici mort[!] – element predicativ suplimentar repetat în propoziție
Vino mai repede[!] trenul e în gară[!] îl pierdem! – coordonare prin juxtapunere în frază
Uau, de neratat[!] că bine ai mai gătit! – delimitează o subordonată cauzală de propoziția principală
Folosirea după intenția vorbitorului
Semnul exclamării poate fi folosit în propoziții sau fraze conform intenției vorbitorului pentru a realiza comunicări expresive. În propoziții izolează părți de propoziție coordonate sau subordonate, iar în frază propoziții coordonate sau subordonate.
Tot ce-i tipărit cu litere românești e reacționar[!] Dușmănos[!] Capitalist[!] (P. Goma) – atribute coordonate prin juxtapunere
Scuză-mă pentru cele ce ai pățit aici[!] Și pleacă într-o permisie de șase zile, să mai uiți de necazuri[!] (R. Radina) – propoziție coordonată prin și copulativ