Punctele de suspensie este semnul de punctuație care marchează întreruperea cursului vorbirii și notează pauzele mari în exprimare. Sunt folosite mai ales în reprezentarea aspectelor care țin de vorbirea curectă și indică felul în care evoluează gândirea pe parcursul formulării unui enunț, dar și care sunt stările și atitudinile vorbitorului.
— Să nu dai, bade Vasile, că […] Să nu dai![…] Să nu dai![…] (L. Rebreanu)
Întrerupea șirului vorbirii prin pauza marcată cu puncte de suspensie poate fi definitivă sau momentană.
Întrerupere definitivă
Întreruperea definitivă poate fi conformă cu intenția vorbitorului sau poate fi neintenționată. Vorbitorul poate decide în orice moment să introducă o pauză, după împrejurări, dar mai ales pentru a sublinia starea afectivă.
Mâine merg în oraș și mă întorc târziu. Tu ai mașină, dar nu o folosești […] – insinuarea unui răspuns dorit
Mi-e frică de tine când te enervezi, pentru că ești […] – stare de încordare
Eu te-am considerat un prieten, iar tu ai fost un […] – ezitare în continuarea enunțului
Mereu spuneți că doriți bani mai mulți, dar când e de muncă […] – pauza subliniază zădărnicia unei acțiuni
Întreruperea neintenționată apare în situații conversaționale în care vorbitorul este împiedicat să continue enunțul din diverse motive: este întrerupt de interlocutor, tulburat de împrejurări, devine incoerent, resimte o stare de tensiune sau, în cazuri extreme, își pierde viața.
Începem implementarea soluțiilor discutate… Stai!… E cutremur[…] – cauză exterioară care împiedică continuarea enunțului
— Degeaba încerci acum să o dai la întors, la fel ai gândit […]
— Nu, nu e așa. Te-am avertizat de la început. – vorbitorul este întrerupt brusc de interlocutor
Popa se ridică, se-ntoarce spre mulțime si cu privirea țintă și-nfricoșat de îngrijorată.
“— Inima! … zice el. I[…]” și se culcă să doarmă somnu-ăl bun lângă copiii săi. (I. L . Caragiale) – sfârșitul tragic curmă continuarea comunicării
Întrerupere momentană
Întreurperea momentană, marcată prin puncte de suspensie, poate fi intenționată sau neintenționată, cu sau fără valori afective. Poate să apară în orice loc, după orice cuvânt, atât în propoziție, cât și în frază.
Motivele întreruperii intenționate sunt variate. În discuțiile colocviale, vorbitorul poate face aluzii, manifesta rețineri sau suspiciuni, poate fi temător din cauza unei situații sau îngrijorat de reacția interlocutorului. Toate aceste trăiri, însoțite de pauzele asociate, sunt marcate prin puncte de suspensie.
Dacă îi lași banii pe mână […] mă-nțelegi? – vorbitorul este aluziv și introduce o avertizare prin pauză
Pentru ce ai spus anterior, cred că ești […] un dobitoc. – pauza semnifică o jenă de a exprima un gând imediat
Tu […] te-ai mai întâlnit cu ei? – introduce o suspiciune
Când m-am văzut cu ea? Hm […] Să tot fie o lună. – pauză pentru reactivarea gândirii
Punctele de suspensie redau cel mai bine majoritatea situațiilor conversaționale cotidiene ale vorbitorilor. Ele marchează pauzele produse de ezitări, rețineri, blocaje sau alte trăiri emoționale, mai intense sau mai ușoare, apărute în cursul vorbirii.
Să vedem […] om veni […] că de […] mai cu dereticatul curții […] mai cu cârpitul casei […] om veni […]să vedem … (B. Șt. Delavrancea) – situație ezitantă, deliberativă
După cearta de rigoare, elevul a răspuns șovăind:
— Da […] nu am înțeles […], adică am vrut să-mi fac tema, dar cartea […] nu am găsit-o… – comunicare întrerupta de șovăieli
— Știu că am greșit, dar n-am vrut să se întâmple așa…
— Eu[…] adică noi[…] n-ai[…] n-am crezut că-i[…] că-i posibil să fie așa[…] de tot[…] – stare emoțională puternică, pauze generate de incoerență
Întrerupere la final
Punctele de suspensie plasate la finalul unui enunț terminat din punct de vedere sintactic pot introduce o pauză care sugerează continuarea unui gând nespus, dezvăluind idei dincolo de cuvintele exprimate. În exemplul următor, vorbitorul, fermecat de farmecele unei femei, prin pauzele efectuate lasă să se înțeleagă trăirile lui interioare și direcția gândurilor.
Parca văz încă odaia aceea […]
Ce pat[!…], ce perdeluțe [!…] ce pereți [!…] ce tavan [!…] toate albe ca laptele. (I. L. Caragiale) – pauze, precedate de intonații, dezvăluie gândurile vorbitorului
Pot exista și situații când punctele de suspensie marchează pauze necesare gândirii sau necesare unei dezbateri interioare.
— Ai pariat toți banii? Cât ai pierdut?
— […] Aproape tot…
— De ce nu dai și tu la facultate?
— […] Aș putea… cândva, în viitor. Acum trebuie să muncesc.
Omisiuni
Din punct de vedere grafic, punctele de suspensie marchează diverse tipuri de omisiuni: în citate, în enumerări, înlocuind informații nesemnificative, date concrete nesigure sau elemente eliminate din cauza cenzurii etc.
Acad. Eugen Simion scria în 2004: „românii sunt, în privința ortografiei, mai refractari. Unii nu acceptă […] pe â și sunt recomandați de Academia Română. Au trecut zece ani de când s-a votat această regulă [și alți 14 din 2004] și ei continuă să scrie cu î și sînt pe motiv că schimbarea lor ar fi o măsură politica abuzivă …” (Lingvistica românescă, 2018) – omisiune în citat
Într-o scrisoare din 1984 […] zice corespondentul său. (G. Ibrăileanu) – omisiunea unei date nesigure
Replică mută
Cu funcție substitutivă, punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca în dialog mimica, gestica, atitudinile de reținere sau alte aspecte nespuse, precum absența răspunsului, toate acestea fiind reunite generic sub noțiunea de „replică mută”.
— Ce dorești să mânânci astăzi?
— […]
— Dacă nu știi, atunci decid eu. – absența răspunsului
— Lucrarea ta este identica cu a lui Mihai. Ai copiat de la el?
— […] – reținere în oferirea unui răspuns
Delimitări gramaticale
Folosite ca punctuație interioară, punctele de suspensie pot delimita sintactic propoziții coordonate prin joncțiune sau juxtapuse sau subordonate.
Nu se va afla niciodată adevărul despre evenimentele din ’89 […] vinovații nu vor fi trași la răspundere […] iar istoria se va repeta. – coordonare copulativa prin juxtapunere
Ce frumoasă ar fi viața […] dacă s-ar întâmpla toate după dorința noastră. – delimitează subordonata circumstanțială de regentă