Semnele de punctuație versus semnele ortografice

Semnele de ortografie și de punctuație sunt simboluri grafice utilizate în limbajul scris, alături de literele alfabetului, pentru a marca diverse fenomene lingvistice și pentru a facilita înțelegerea textului.

Rolul semnelor grafice

Literele alfabetului formează baza limbajului scris, transpunând fonemele limbii române în formă grafică. Totuși, ele nu sunt suficiente pentru a reda în scris toate fenomenele lingvistice care apar în procesul comunicării, cum ar fi pauzele, intonația, accentuarea sau delimitarea frazelor și a enunțurilor. Pentru a suplini aceste nevoi, au fost create semnele de ortografie și de punctuație. Acestea joacă un rol esențial în organizarea logică, claritatea și expresivitatea textului scris, oferind cititorului indicii suplimentare despre intențiile autorului.

Perspectiva lingviștilor

Lingviștii care au studiat problema ortografiei au avut abordări diferite în ceea ce privește delimitarea semnelor ortografice de cele de punctuație. Aceste diferențe se datorează modului în care au fost definite cele două concepte, ceea ce a condus la variații între clasificările propuse de specialiști.

Fulvia Ciobanu consideră că semnele ortografice includ liniuța de unire (cratima), apostroful și, în anumite contexte, punctul.

G. Beldescu include în categoria semnelor ortografice cratima, punctul, bara oblică, linia de pauză, blancul și apostroful. El consideră apostroful un semn ce marchează rostirea incompletă, iar celelalte ca având funcții demarcative.

M. I. Borchin dezvoltă în manualul său o clasificare detaliată, în care semnele ortografice includ alineatul, apostroful, bara oblică, blancul, cratima, punctul, majuscula și minuscula. Ea subliniază că unele dintre acestea, cum ar fi cratima, bara oblică și punctul, pot avea și funcții de punctuație.

În ceea ce privește semnele de punctuație, Borchin le grupează astfel: punctul, virgula, punctul și virgula, două puncte, punctele de suspensie, linia de pauză, linia de dialog, ghilimelele, parantezele, semnul întrebării și semnul exclamării.

Definițiile din DOOM3

Conform DOOM3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a treia), singurul semn exclusiv ortografic este apostroful. Alte semne grafice, precum bara oblică, spațiul (blancul), cratima, linia de pauză și punctul, pot avea atât funcții ortografice, cât și funcții de punctuație, în funcție de context.

DOOM3 își bazează clasificarea pe următoarele definiții:

Semnele ortografice sunt semne grafice folosite la nivelul elementelor lexicale – în interiorul cuvintelor, între componentele unor cuvinte compuse sau între cuvinte ce formează o unitate. Ele apar și în abrevieri, simboluri și pot marca aspecte de pronunțare (tempoul vorbirii).

Semnele de punctuație, pe de altă parte, sunt semne grafice utilizate pentru segmentarea unui text în unități sintactico-semantice și pentru indicarea aspectelor prozodice (precum intonația și pauzele).

Organizarea semnelor în site

Deși semnele de punctuație sunt, de obicei, tratate în cadrul gramaticii, am considerat util să dedicăm o secțiune specială acestora pe site, denumită Punctuația. Semnele ortografice, pe de altă parte, sunt detaliate în secțiunea Fonetica, mai exact la Ortografia și ortoepia. Pentru mai multe informații, consultați pagina Semnele ortografice.

Având în vedere cele menționate și structura generală a site-ului, cele două tipuri de semne pot fi accesate prin următoarele linkuri: