Linia de dialog este semnul de punctuație care precedă și indică începutul vorbirii directe a persoanelor din cadrul unui dialog. Schimbarea de registru, de la anunțarea vorbirii directe la redarea acesteia, dar și trecerea de la o replică la alta sunt marcate prin pauze, precum și cu modificări corespunzătoare ale intonației.
Prin faptul că anunță intervenția verbală a unui personaj, linia de dialog are un rol (singurul) anticipativ.
[—] Astăzi este o zi frumoasă de vară! Prea frumoasă să stăm în casă. Mă însoțești la ștrand?
[—] Da, este o zi minunată! Dar nu știu să înot! Crezi că aș putea să învăț?
[—] Desigur! Fii fără grijă! începând de astăzi vei intra în clubul celor care știu să înoate.
[—] Sper să fie cum spui tu …
[—] Am un colac cu rățușcă. Pentru orice eventualitate o să-l luăm cu noi! HA, ha, ha!
[—] Asta ar trebui să fie o glumă?
Aceeași reprezentare grafică o are și un alt semn de punctuație, linia de pauză . Cele două semne nu trebuie confundate, ele având funcțiuni cu totul diferite.
Linia de dialog nu se folosește niciodată împreună cu semnele citării. Exemplul de mai jos este greșit:
[— „] Ce multă vreme a trecut de când nu ne-am văzut!”
[— „] Da, trebuie să fie câțiva ani buni de atunci!”