Sistemul de notație fonetică și fonologică în limba română

Sistemul de notație fonetică și fonologică prezintă totalitatea semnelor utilizate în fonetica și fonologia limbii române, având scopul de a reprezenta sunetele limbii în mod detaliat (notația fonetică) și de a marca unitățile fundamentale de sens – foneme într-un sistem abstract (notația fonologică).

Diferențe între notația fonetică și fonologică

Notația fonetică se concentrează pe redarea exactă a sunetelor, incluzând toate trăsăturile articulatorii și acustice care diferențiază sunetele. Ea oferă o descriere detaliată a modului în care sunt produse sunetele. În această notație, sunetele sunt încadrate de paranteze pătrate ([a], [i], [s]).

Notația fonologică, pe de altă parte, reprezintă sunetele la nivel abstract, considerându-le ca unități fonologice (foneme), fără a include variațiile fonetice detaliate. Aceasta se concentrează pe trăsăturile distinctive ale sunetelor care sunt relevante pentru diferențierea sensurilor în limbă. În aceată notație sunetele sunt încadrate între bare oblice (/a/, /i/, /s/).

Sistemul de notație fonetică și fonologică Vocale a = vocală deschisă nelabializată centrală e = vocală medie nelabializată anterioară i = vocală închisă nelabializată anterioară ă = vocală medie nelabializată centrală î = vocală închisă nelabializată centrală o = vocală medie labializată posterioară u = vocală închisă labializată posterioară Semivocale e̯ = semivocală corespunzătoare vocalei e o̯ = semivocală corespunzătoare vocalei o i̯ (j) = semivocală corespunzătoare vocalei i u̯ (w) = semivocală corespunzătoare vocalei u Consoane p = consoană oclusivă labială orală surdă b = consoană oclusivă labială orală sonoră f = consoană fricativă labio-dentală orală surdă v = consoană fricativă labio-dentală orală sonoră m = consoană oclusivă labială nazală sonoră t = consoană oclusivă dentală orală surdă d = consoană oclusivă dentală orală sonoră s = consoană fricativă dentală orală surdă z = consoană fricativă dentală orală sonoră n = consoană oclusivă dentală nazală sonoră ț = consoană semioclusivă dentală orală surdă ș = consoană fricativă anteropalatală orală surdă j = consoană fricativă anteropalatală orală sonoră č = consoană semioclusivă anteropalatală orală surdă ǧ = consoană semioclusivă anteropalatală orală sonoră k = consoană oclusivă velară orală surdă g = consoană oclusivă velară orală sonoră h = consoană fricativă velară orală surdă l = consoană lichidă laterală dentală orală sonoră r = consoană lichidă vibrantă dentală orală sonoră Semne Diacritice ‘ = accentul de intensitate tare , = accentul de intensitate medie

Semne diacritice

‘ = accentul de intensitate tare
, = accentul de intensitate medie

° = accentul de intensitate slabă

Semnul • deasupra unei vocale indică pronunțarea palatalizată a vocalei respective
Semnul • dedesubtul unei vocale indică închiderea vocalei respective

Semnul ° dedesubtul unei litere indică asurzirea (parțială sau totală): ḁ, l̥, m̥ reprezintă sunetele a, l, m parțial sau total asurzite
Semnul ° deasupra vocalelor sau la umărul consoanelor notează labializarea sunetelor: å, p̊ reprezintă sunetele a, p pronunțate cu o rotunjire

Semnul ‘ la umărul unei litere care notează o consoană simbolizează palatalizarea consoanei : p’, t’ reprezintă sunetele p, t pronunțate cu o ușoară palatalizare (ca și când ar fi urmate de e, i sau e̯, i̯, ca în teii, pere, piatră)

Semnul + dedesubtul literelor care simbolizează o consoană nazală (in cuvinte precum învăț, înspre, înhaț)

Simbolurile cuprinse între [ ] reprezintă transcrierea fonetică.

Simbolurile cuprinse între / / reprezintă transcripția fonologică.

Simbolurile cuprinse între { } reprezintă simbolurile semnificaților.