Predicatul nominal

Predicatul nominal atribuie subiectului o însușire, o identitate sau o calitate și este format din două componente: un verb copulativ (un verb care nu are înțeles de sine stătător, la un mod personal) și un nume predicativ (exprimat prin diverse părți de vorbire).

Cartea este frumoasă. – cum este? – este frumoasă; este – verb copulativ; frumoasă – nume predicativ
Meseria este brățară de aur. – ce este? – este brățară; este – verb copulativ; brățară – nume predicativ
El este profesorul nostru. – cine este? – este profesorul; este – verb copulativ; profesorul – nume predicativ

Verbul copulativ cel mai des folosit în construcția unui predicat nominal este a fi.

Mașina este roșie. – este roșie – predicat nominal; este – verb copulativ; roșie – nume predicativ
Mașinile acestea sunt de pompieri. – sunt de pompieri – predicat nominal; sunt – verb copulativ; de pompieri – nume predicativ

Fără ajutorul numelui predicativ propoziția nu ar putea avea un înțeles deplin, deoarece verbul copulativ nu are un înțeles de sine stătător. (Mașina este. sau Mașinile sunt.)

Totodată, numele predicativ nu este suficient pentru formarea unui predicat. Fără verbul copulativ, partea de vorbire prin care este exprimat numele predicativ ar deveni atribut. (Mașina roșie. Mașinile de pompieri.)

Recunoașterea predicatelor nominale

Recunoașterea unui predicat nominal depinde de recunoașterea părților lui componente: verbul copulativ și numele predicativ.

Recunoașterea verbului copulativ

Verbul copulativ are rol de instrument gramatical, nu are înțeles de sine stătător și leagă subiectul de cuvântul care identifică sau califică subiectul (numele predicativ).

Identificarea calității copulative a verbului se face prin excluderea celorlalte valori posibile (predicative sau auxiliare), precum și prin verificarea relației subiectului cu numele predicativ.

Cele mai multe predicate nominale au ca verb copulativ verbul a fi, dar există și alte verbe care pot fi verbe copulative: a se afla, a se găsi, a însemna, a constitui, a reprezenta, a întruchipa, a se arăta, a rămâne, a părea, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a se preface (în), a se transforma (în).

Câștigătorul concursului este Ionescu. – este Ionescu – predicat nominal; este – verb copulativ; Ionescu – nume predicativ
Mă găseam elev în București. – mă găseam elev – predicat nominal; mă găseam – verb copulativ; elev – nume predicativ
Culoarea roșie reprezintă o tendință anul acesta. – reprezintă o tendință – predicat nominal; reprezintă – verb copulativ; o tendință – nume predicativ
Vecinul meu se face aviator. – se face aviator – predicat nominal; se face – verb copulativ; aviator – predicat nominal

Verbele enumerate mai sus pot fi și predicate verbale, atunci când sunt la un mod personal și au înțeles de sine stătător.

Floarea-de-colț se găsește în Munții Carpați. – se găsește – predicat verbal
El o reprezintă. – reprezintă – predicat verbal
Prăjitura se face într-o oră. – se face – predicat verbal

Recunoașterea numelui predicativ

Numele predicativ este elementul predicatului nominal care califică sau identifică subiectul.

Eu sunt profesor. – profesor – identifică subiectul
Eu sunt harnic. – harnic – califică subiectul

O atenție deosebită trebuie acordată distingerii subiectului de numele predicativ exprimat prin substantive, numerale sau pronume la N sau verbe la infinitiv. Analizarea topicii, accentului, intonației și acordului conduc la identificarea corectă a numelui predicativ.

Defectul ei este viteza. – fără intonație specială și fără accentuare “defectul” este subiect; viteza – nume predicativ
Viteza este defectul ei. – viteza – nume predicativ, dacă este intonat special și accentuat; defectul – subiect

Colegul este al doilea. – colegul – subiect; al doilea – nume predicativ
Al doilea este colegul. – al doilea – nume predictiv, dacă este intonat special și accentuat

Indicatorul cel mai bun sunt notele ei. – indicatorul – nume predicativ; notele – subiect, deoarece se acordă în număr și persoană cu verbul copulativ “sunt”

Etapele de recunoașterea a predicatului nominal

Uneori găsirea predicatului nominal poate fi dificilă datorită faptului că verbul a fi poate fi verb copulativ sau predicat verbal.

Pentru o identificare corectă vezi exemplul de mai jos și urmează pașii descriși:
Ușile dulapurilor sunt de lemn.

– subliniem doar verbul “sunt”, pentru că nu suntem siguri dacă este copulativ sau predicat verbal și se notează cu P
Ușile dulapurilor sunt (P) de lemn.

– punem întrebarea pentru a afla subiectul: Cine sunt?; răspuns – ușile și-l notăm cu S
Ușile (S) dulapurilor sunt (P) de lemn.

– pentru a afla predicatul întrebăm subiectul: ce se spune despre ușile? răspuns – “sunt de lemn”; adică nu se spune că există undeva, ci că au o caracteristică (de lemn); deci propoziția are un predicat nominal sunt de lemn”

– verificare suplimentară: prin eliminarea verbului obținem din numele predicativ un atribut (“ușile sunt de lemn” → “ușile de lemn”), exact ce indică numele predicativ, o caracteristică a subiectului; prin urmare, ne-am convins că verbul “este” nu are înțeles de sine stătător și că are rolul de a face legătura între subiect și o parte de propoziție care exprimă caracteristica lui

Acordul predicatului nominal cu subiectul

La fel ca recunoașterea predicatului nominal și acordul acestuia cu subiectul depinde de părțile lui componente: verbul copulativ și numele predicativ. Există și situații în care acordul nu ține cont de aspecte gramaticale. (pentru mai multe detalii vezi acordul predicatului cu subiectul)