Prin reguli prescriptive se înțeleg acele legi care fac ca o anumită punctuație să fie obligatorie. Aceste reguli mai sunt numite și pozitive. Sunt obligatorii delimitările cu caracter obiectiv, determinate sintactic (și prozodic).
Se pune virgulă în propoziție
În cadrul propoziției, este folosită pentru a delimita grafic unele părți de propoziție. În plus, virgula arată felul în care propoziția se desparte în elementele ei constitutive.
Între părți de propoziție coordonate prin juxtapunere
Virgula se pune în mod obligatoriu între două sau mai multe părți de propoziție de același fel, aflate într-un raport de coordonare prin juxtapunere.
Mihai[,] Iuliana[,] Codrin sunt prietenii mei.
Între părți de propoziție coordonate prin joncțiune
Se pune virgulă în mod obligatoriu între două sau mai multe părți de propoziție de același fel, aflate într-un raport de coordonare prin joncțiune.
A fost un drum lung[, dar] frumos.
Pentru despărțirea atributelor izolate și a celor apoziționale
Atributele izolate și atributele apoziționale (apozițiile) se despart prin virgulă de restul propoziției.
Copilul[,] visător[,] a întârziat la școală.
Ea[, Maria[,] este sora mea.
După adverbe de afirmației sau de negație
Se pune virgulă după adverbele de negație sau afirmație echivalente ale unei propoziții, aflate la începutul enunțului.
— Iei examenul?
— Da[,] am știut tot.
— Ți-e foame?
Nu[,] am mâncat.
Pentru despărțirea substantivelor în cazul vocativ
Substantivele în cazul vocativ se despart prin virgulă de restul elementelor enunțului în mod obligatoriu.
Vino[,] Mihai[,] la film!
Mihai[,] vino la film!
Vino la film[,] Mihai!
Pentru despărțirea interjecțiilor
Interjecțiile aflate la începutul enunțului se despart prin virgulă de restul frazei. Când se află în interiorul propoziției, se izolează între virgule.
— Unde te duci?
— Ia[,] până la colț.
— Ce faci[,] măi[,] acolo?
Pentru despărțirea cuvintelor și a construcțiilor incidente
Cuvintele și construcțiile incidente se despart de restul componentelor enunțului prin virgule, când acestea sunt echivalente ale unei propoziții.
O problemă atât de complicată[,] zău[,] n-am văzut!
Matematica[,] bat-o vina[,] e grea!
Adverbe predicative incidente
Desigur[,] voi veni cu voi.
Voi veni cu voi[,] desigur.
Pentru despărțirea construcțiilor infinitivale, gerunziale și participiale
Construcțiile infinitivale, gerunziale și participiale, așezate de regulă la începutul enunțului, se despart prin virgulă de restul propoziției sau frazei.
Înainte de a ajunge la destinație[,] trenul a avut o oprire neprogramată.
Copilul[,] văzând exemplul celorlalți[,] făcu la fel.
Clientul[,] reprezentat de avocat[,] s-a prezentat la proces.
Pentru marcarea unei elipse
Se pune virgulă în locul unui verb, predicativ sau auxiliar, omis prin elipsă.
Mintea la om[,] ca sarea în bucătărie.
Între termenii repetați care formează o unitate semantico-sintactică
Cuvintele repetate imediat și care formează împreună o unitate lexico-semantică, dacă nu sunt unite prin cratimă, sunt despărțite prin virgulă.
S-au adunat pâlcuri[,] pâlcuri și au început să cânte.
După cuvinte interogativ-relative
Se pune virgulă între cuvintele interogativ-relative și restul propoziției.
Cum[,] nu ai luat examenul?
Ce[,] eu nu sunt destul de bun pentru tine?
După deicticele discursive
Deicticele discursive au rolul de a asambla părțile discursului de restul comunicării.
Mai mult[,] nu eram convins că eu aveam dreptate.
Așadar[,] m-am decis să urmez această cale.
Se pune virgulă în frază
În cadrul frazei, virgula este folosită pentru a delimita grafic propozițiile. În plus, virgula arată felul în care fraza se desparte în elementele ei constitutive.
Între propoziții coordonate prin juxtapunere
Se despart prin virgulă în mod obligatoriu propozițiile coordonate juxtapuse. Acest tip de raport se realizează fără ajutorul conjuncțiilor.
Mergem1/ unde dorești2/[,] unde te simți bine.3/
Toate tipurile de propoziții, principale sau subordonate, pot intra într-un raport de coordonare prin juxtapunere.
Între propoziții coordonate prin joncțiune
Se despart prin virgulă în mod obligatoriu propozițiile coordonate prin joncțiune. Acest tip de raport se realizează cu ajutorul conjuncțiilor.
L-am rugat1/[,] dar nu m-a ascultat.2/
Între propoziții regente și subordonate juxtapuse acesteia
Se despart prin virgulă propozițiile regente de subordonatele juxtapuse acesteia (condiționalele și concesivele).
Dorești să știi lecția[,] citește!
Între propoziții regente și unele subordonate acesteia prin joncțiune
Se despart prin virgulă propozițiile regente de propozițiile subordonate acesteia prin joncțiune.
Ce învăț acum1/[,] nu voi uita niciodată.2/
Între propoziții regente și subordonate cu corelative în propozițiile de care depind
Se despart prin virgulă propozițiile regente de propozițiile subordonate cu corelative în propozițiile de care depind. Indiferent de tipul propozițiilor subordonate, acestea se despart prin virgulă de regentă dacă prezintă un corelativ.
Dacă nu plouă mâine[,] atunci mergem la plajă.
Cu cât trecea timpul[,]1/ cu atât durerea lui era din ce în ce mai mare.2/
Înainte și după propoziții intercalate, izolate și incidente
Propozițiile intercalate, izolate și incidente se izolează mereu de restul enunțului cu ajutorul virgulelor.
Vino la masă1/[,] zise mama[,]2/ că se răcește mâncarea.3/