Substantivele comune exprimă obiecte de același fel și se scriu cu literă mică la începutul cuvântului, cu excepția cazului în care substantivul se află la începutul propoziției.
masă, om, copil, râu, copac, țară, câine, televizor, carte, aeronavă, prim-ministru, floare-de-colț
Am așezat cărțile cumpărate pe masă. (substantiv comun simplu, în interiorul propoziției)
Masa din cameră este plină de cărți. (substantiv comun simplu, la începutul propoziției)
După formă, substantivele comune pot fi de două feluri: simple sau compuse.
Substantive comune simple
Substantivele comune simple sunt formate dintr-un singur cuvânt (un singur termen). Acestea pot fi moștenite, împrumutate sau obținute prin derivare sau conversiune.
masă, cutie, mașină, arhitect, televizor
Substantive comune compuse
Substantivele comune compuse sunt formate din două sau mai multe cuvinte. Se împart în două categorii, în funcție de modul de scriere:
1. Substantive compuse care se scriu într-un singur cuvânt, formate prin contopirea cuvintelor:
primăvară, binefacere, bunăstare, bunăvoie, bunăvoință, binefăcător, răufăcător, răuvoitor, untdelemn, radioascultător, radioemisiune, radiojurnal, radioreportaj, radioreporter, portarmă, portavion, portdrapel
Atunci când substantivele sunt formate prin contopirea cuvintelor și au primul component un substantiv, adjectiv sau numeral, termenul respectiv nu-și schimbă forma și nu poate primi articol hotărât, deoarece ar rupe unitatea de înțeles a cuvântului compus.
incorect: primavară, bunastare, bunavoinţă
2. Substantive compuse ale căror cuvinte componente sunt legate prin liniuță:
câine-lup, zi-muncă, zi-lumină, floarea-soarelui, ochiul-boului, redactor-șef, mașină-unealtă, cal-de mare, steaua-de-mare, bună-credință, rea-credință, bună-cuviință, dublu-decalitru, prim-ministru, prim-procuror
Spre deosebire de cazul substantivelor formate prin contopirea cuvintelor, în cazul substantivelor legate prin liniuță, termenii substantivelor se comportă ca părți de vorbire independente și pot fi articulați.
câini-lupi; ziua-lumină, zile-lumină; florii-soarelui; redactori-șefi; mașina-unealtă, mașini-unealtă; cai-de-mare; buna-credință, bunei-credințe; reaua-credință, relei-credințe; buna-cuviință, bunei-cuviințe; dubli-decalitri; prim-miniștri, primii-miniștri; prim-procurorul
Atunci când în componența substantivului există termenul vice, acesta nu se separă prin liniuță.
vicepreședinte, viceprim-ministru
Există și situații când substantivele compuse cu termeni legați prin liniuță sunt invariabile (verb la modul personal și un substantiv sau pronume):
gură-cască, cască-gură, papă-lapte, zgârie-brânză, nu-mă-uita