Complementul indirect

Complementul indirect arată obiectul căruia i se atribuie acțiunea, însușirea sau caracteristica exprimată prin cuvântul determinat. Determină un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecție.

Complementul indirect răspunde la întrebările:cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? cu cine? cu ce? de cine? de ce? asupra cui? contra cui? împotriva cui?

I-am spus Ioanei vestea cea mare. – cui am spus? – Ioanei
Privim la televizor un concert de muzică rock. – la ce privim? – la televizor
Magazinul acesta este mai aproape de casă. – de casă – complement indirect, determină adverbul mai aproape
Poftim și vouă o notă mare. – cui? – vouă; poftim interjecție cu funcție de predicat

Cuprins

Mijloace de exprimare

Complementul indirect se exprimă prin substantive, pronume, numerale, adjective, verbe.

Complementul indirect exprimat prin substantive

Complementul indirect exprimat prin pronume

Complementul indirect exprimat prin adjective

Complementul indirect exprimat prin numerale

Complementul indirect exprimat prin verbe

Locul complementului indirect

În general, complementul indirect stă după cuvântul determinat, dar există și cazuri când se află înaintea acestuia.
I-am dat Mariei cartea.
Mariei i-am dat cartea.

De multe ori, complementul indirect este despărțit de cuvântul determinat prin alte părți de propoziție.
Ne vedem fiecare de viața noastră.
De sectorul acesta al orașului sunt responsabil eu.

Atunci când complementul indirect este exprimat printr-un pronume personal sau reflexiv la dativ și determină un verb la infinitiv sau conjunctiv, acesta se intercalează între prepoziția sau conjuncția verbului.
L-am rugat să–mi aducă aminte mai târziu.
A venit mai devreme pentru a–mi aduce cartea.

Complementul indirect exprimat printr-un pronume neaccentuat în dativ se așază înaintea verbului a putea atunci când determină un verb la infinitiv aflat după verbul a putea. Această regulă este o cerință a limbii literare actuale. În construcțiile arhaice ale limbii române complementul indirect se afla între prepoziția infinitivului și verb.
Îți pot spune ce doresc. (locul complementului indirect în limba actuală)
Pot a–ți spune ce doresc. (locul complementului indirect în limba veche)

Atunci când complementul indirect cunoaște o dublă exprimare, termenul dublat poate poate sta după infinitiv sau poate fi pus înaintea verbului a putea.
Îmi poți comunica mie ce dorești.
Mie îmi poți comunica ce dorești.

Punctuația complementului indirect

Complementul indirect nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

Complementele indirecte aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele conform regulilor de punctuație descrise la punctuația conjuncțiilor.