Cratima sau liniuța de unire [-] este semnul ortografic prin care este marcată pronunțarea împreună a două cuvinte alăturate, despărțirea cuvintelor în silabe și scrierea împreună a unor cuvinte compuse.
Atunci când indică pronunțarea împreună a unor cuvinte are loc înlăturarea vocalei finale a primului cuvânt sau a celei inițiale din al doilea cuvânt.
s-a (se+a) spart, m-aș (mă-aș) culca, într-o (întru+o), iat-o (iată+o), parc-aud (parcă aud); se-nțelege (se înțelege)
În alte situații, pe lângă pronunțarea împreună, liniuța de unire indică și formarea unui diftong sau triftong între vocala finală a unui cuvânt și cea inițială a altui cuvânt.
mi–a spus, ți–i aduce, dă–i–o, nu–i bine, mi–au (luat)
Cratima poate indica și pronunțarea împreună a unor cuvinte obținute prin inversarea unor forme gramaticale analitice.
spus-a, părându-ni-se, du-ce-se-vor, face-li-se-va
Cratima se folosește și pentru a marca locul tăieturii silabice (despărțirea cuvintelor în silabe).
ca-să, car-te, fo-ne-ti-că
Liniuța de unire este întâlnită și la scrierea unor cuvinte compuse sau derivate prim-ministru, ex-președinte, galben-auriu, dar și la flexiunea sau articularea unor neologisme neadaptate limbii române IT-ist, soft-ul, week-end-uri.
Pe lângă funcția de semn ortografic, cratima poate îndeplini și rolul de semn de punctuație.