Complementul circumstanțial de loc determină un verb sau o locuțiune verbală, o interjecție predicativă, un adjectiv și arată locul unde se petrece acțiunea sau se manifestă o însușire.
Referința acestui circumstanțial la locul sau spațiul în care se petrece acțiunea înseamnă exprimarea locului propriu-zis, a direcției, a limitelor spațiale – adică punctul de plecare și de sosire. Unii cercetători includ aici și referința la spațiul străbătut, dar nu toți specialiștii împărtășesc această opinie.
Ei învață aici. – exprimă locul propriu-zis
Merge la piață. – exprimă direcția
Vine de la școală. – exprimă punctul de plecare
Se duce până la piață. – exprimă punctul de sosire
Am alergat trei kilometri. – spațiul străbătut
Complementul circumstanțial de loc răspunde la întrebările: | unde? de unde? pe unde? până unde? încotro? |
Mergem la munte. – determină un verb
A luat-o la sănătoasa prin pădure. – determină o locuțiune verbală
Hai la film. – determină o interjecție predicativă
Echipa victorioasă pe teren propriu a fost aclamată de suporteri. – determină un adjectiv
Mijloace de exprimare
substantiv
în Ac precedat de prepozițiile în, la, după, între, lângă, către, de la, sub, de lângă, pe lângă, de pe lângă, de sub, de pe sub, dintre, pe, peste, până, până la, printre, spre, dinspre sau locuțiunile prepoziționale aproape de, departe de, alături de, dincolo de
Am intrat vesel în clasă.
Ea vine de la școală.
Caietul este pe bancă.
Stau alături de colegul meu.
Am oprit aproape de piață.
în G precedat de prepozițiile asupra, înaintea, înapoia, deasupra, dinaintea, dedesubtul, înăuntrul, împrejurul sau locuțiunile prepoziționale în fața, în spatele, în mijlocul, în jurul, de-a lungul, de-a latul
Au pornit asupra fortăreței.
Înăuntrul camerei nu a ajuns apa.
Lucrările au început înaintea blocului.
Am mers de-a lungul râului.
Au oprit în fața muzeului.
în D (numit dativ locativ)
Am rămas locului, în tăcere.
Am stat locului o clipă, apoi am plecat.
Se așterne drumului.
Ducă-se pustiului!
Du-te naibii!
pronume
în Ac precedat de prepozițiile în, la, după, între, lângă, către, de la, sub, de lângă, pe lângă, de pe lângă, de sub, de pe sub, dintre, pe, peste, până, până la, printre, spre, dinspre sau locuțiunile prepoziționale aproape de, departe de, alături de, dincolo de
M-am așezat lângă ceilalți.
Lângă cine te-ai așezat?
Omul lângă care am oprit este vecinul meu.
N-a investit în niciunul dintre ei.
Alături de cine te-ai mutat?
Am stat aproape de dumnealui.
în G precedat de prepoziții asupra, înaintea, înapoia, deasupra, dinaintea, dedesubtul, înăuntrul, împrejurul sau locuțiuni prepoziționale în fața, în spatele, în mijlocul, în jurul, în preajma, în dreptul, de-a lungul, de-a latul
Am locuit deasupra lor.
Înaintea cui ai stat în bancă?
Împrejurul ei erau mulți fani.
În față niciunuia nu existau cărți deschise.
Toți ne-am adunat în jurul lor.
În mijlocul cui au oprit?
adjectiv pronominal posesiv
S-au adunati mulți oameni în jurul vostru.
numeral cu valoare substantivală
în Ac precedat de prepozițiile în, la, după, între, lângă, către, de la, sub, de lângă, pe lângă, de pe lângă, de sub, de pe sub, dintre, pe, peste, până, până la, printre, spre, dinspre sau locuțiunile prepoziționale aproape de, departe de, alături de, dincolo de
Ne-am îndreptat spre al treilea.
Se îndreaptă către cei doi.
Locuiesc alături de două dintre ele.
în G precedat de prepozițiile asupra, înaintea, înapoia, deasupra, dinaintea, dedesubtul, înăuntrul, împrejurul sau locuțiunile prepoziționale în fața, în spatele, în mijlocul, în jurul, în preajma, în dreptul, de-a lungul, de-a latul
M-am așezat înaintea celor doi.
Am stat înapoia primului dintre ei.
În preajma amândurora erau mulți dubioși.
Mașina s-a oprit în dreptul primului.
verb la supin
Au venit de la scăldat epuizați.
Și pe la pescuit am dat o fugă.
Au adus vitele de la păscut.
adverb sau locuțiune adverbială
Mergem acolo mai târziu.
Se ducea unde îl trimiteam.
Pleacă de acolo!
Du-te afară!
Ieși afară!
Mă mut oriunde.
Ne-am oprit din loc în loc.
Peste tot e cald.
Topica
De regulă, complementul circumstanțial de loc stă după verbul pe care îl determină, dar poate fi așezat și înaintea lui.
Prietenii s-au adunat în jurul lui.
Împrejurul lui erau doar prieteni.
Din motive afective, printr-o topică inversată, circumstanțialul de loc poate fi amplasat înaintea regentului.
Se aud zgomote din vale. → Din vale se aud zgomote.
Când este exprimat prin adverbul interogativ unde, complementul circumstanțial de loc stă înaintea termenului determinat.
Nu știu unde ești.
Circumstanțialul de loc poate sta între subiect și predicat sau între verbul copulativ și numele predicativ.
Se aflau acolo mulți oameni.
Cartea este pe masă veche și prăfuită.
Punctuația
Complementul circumstanțial de loc nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
Confuzii cu alte părți de propoziție
Complementul circumstanțial de loc are uneori nuanțe de timp sau de mod.
S-au împăcat pe drum. – nuanță de timp
Stai pe loc. – nuanță de mod
Mașina este murdară pe dinafară. – nuanță de mod
În anumite contexte, circumstanțialul de loc e greu de delimitat de unele complemente indirecte, de unele complemente de scop sau de complementul circumstanțial de mod de măsură.
Din aceasta rezultă mai multe probleme. – complement indirect (de unde? aceeași întrebare cu a complementului de loc)
S-a dus la pescuit. – complement de scop (cu ce scop?)
Am mers patru kilometri. – complement de loc (cât loc?)